Violența domestică în România: 4 mecanisme de protecție.

Violența domestică este una dintre cele mai răspândite, dar și mai ignorate forme de abuz din societatea românească. Dincolo de ușile închise ale locuințelor, mii de femei, copii și, uneori, bărbați, trăiesc zilnic în frică, umilință și tăcere. Deși legislația privind violența domestică s-a modernizat considerabil în ultimii ani, iar autoritățile au la dispoziție instrumente concrete pentru a interveni și a proteja victimele, realitatea arată că fenomenul persistă la cote alarmante. Conform statisticilor recente, violența domestică rămâne una dintre cele mai frecvente forme de abuz semnalate în România.

Acest articol își propune să ofere o imagine accesibilă a cadrului juridic actual privind combaterea violenței domestice în România.

1. Ce este violența domestică în România?

1.1. Ce este violența domestică?

Definiție violența domestică lege – art. 3 din Legea nr. 217/2003:

În sensul prezentei legi, violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.

Legea nr. 217/2003 definește violența domestică drept orice act intenționat de violență fizică, psihologică, sexuală, economică, socială sau spirituală care are loc în mediul familial.

Prin „membru de familie” în sensul legii, se înțelege:

• soțul/soția;
• fostul soț/fosta soție;
• persoanele care locuiesc împreună sau au locuit împreună;
• rudele până la gradul IV inclusiv;
• persoanele care au avut sau au un copil împreună.

1.2. Tipuri de violența domestică pedepsite de lege

Violența domestică nu se limitează la agresiuni fizice, ci include și abuzul psihologic, economic sau verbal. Orice persoană care este victimă a unui abuz are dreptul legal de a denunța violența domestică și de a solicita protecție

⚠️ Violența fizică

Violența fizică implică orice act intenționat care cauzează durere, vătămare corporală sau punerea în pericol a integrității fizice a victimei. Este cea mai vizibilă formă de abuz și poate varia de la agresiuni minore la atacuri severe, bătăi, lovituri grave.

Cum se manifestă violență fizică?

• Lovituri: Partenerul lovește victima cu pumnul, palma sau obiecte (ex. o victimă este lovită în față în timpul unei dispute casnice).
• Îmbrânciri: Victima este împinsă cu forță, ceea ce poate duce la căderi sau lovituri de obiecte (ex. împingerea pe scări sau într-un perete).
• Alte forme de agresiune: Aruncarea cu obiecte (ex. farfurii, telefon), trasul de păr, zgârierea sau mușcarea.
• Vătămări grave: Utilizarea armelor (cuțite, obiecte contondente) sau provocarea de leziuni care necesită intervenție medicală (ex. fracturi, tăieturi).

Particularități ale violenței fizice

Violența fizică este una dintre cele mai frecvent raportate forme de violență domestică, cu peste 50.000 de cazuri înregistrate în 2024 (sursa: Digi24). În multe cazuri, victimele ezită să reclame din cauza fricii de escaladare sau a dependenței emoționale de agresor.

Victimele pot solicita un certificat medico-legal de la Institutul de Medicină Legală pentru a documenta vătămările, esențial pentru plângeri penale sau cereri de ordin de protecție.

Poliția poate emite un ordin de protecție provizoriu (OPP) în maximum 72 de ore dacă există urme vizibile de violență sau alte dovezi.

Conform codului penal, plângerile penale pentru lovire sau alte violențe fizice pot duce la pedepse cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă pentru faptele de gravitate scăzută și până pentru faptele de gravitate sporită sau săvârșite în circumstanțe agravante la 7 ani de închisoare.

⚠️ Violența psihologică: insulte, amenințări, umiliri sau control excesiv

Violența psihologică include comportamente care afectează sănătatea emoțională sau mentală a victimei, fără a implica contact fizic. Este adesea subtilă, dar extrem de dăunătoare, ducând la anxietate, depresie sau pierderea stimei de sine. Adesea, victimei îi este extrem de dificil să părăsească o relație abuzivă psihologic, tocmai din cauza stării pshilogice precare în care se află.

Cum se manifestă violența psihologică?

• Insulte: agresorul folosește cuvinte jignitoare pentru a umili victima (ex. „Ești inutilă, nimeni nu te vrea”).
• Amenințări: declarații care inspiră frică, precum amenințarea cu violența fizică sau cu părăsirea victimei (ex. „Dacă pleci, îți fac viața un calvar”).
• Umiliri publice sau private: critici constante despre aspectul fizic, abilitățile sau rolul victimei în familie (ex. „Nu ești bună nici ca mamă”).
• Control excesiv: monitorizarea constantă a activităților victimei, cum ar fi verificarea telefonului, interzicerea ieșirilor sau impunerea unor reguli stricte (ex. „Nu ai voie să vorbești cu colegii tăi”).

Particularități ale violenței psihologice

Violența psihologică este mai greu de dovedit, dar este recunoscută legal ca o formă de abuz domestic. Victimele pot include mesaje, e-mailuri sau mărturii ale altor persoane ca probe în cererile pentru ordin de protecție sau alte cereri adresate autorităților.

Conform legii, amenințările și hărțuirea psihologică pot fi sancționate dacă sunt demonstrate.

În multe cazuri, violența psihologică însoțește alte forme de abuz, ceea ce face esențială raportarea ei împreună cu alte dovezi (ex. violență fizică).

⚠️ Violența economică: restricționarea accesului la resurse financiare sau bunuri

Violența economică implică controlul sau limitarea accesului victimei la resurse financiare, bunuri sau oportunități economice, pentru a o menține dependentă de agresor.

Cum se manifestă violența economică?

• Restricționarea accesului la bani: agresorul refuză victimei accesul la conturile comune sau îi confiscă salariul (ex. „Nu ai nevoie de bani, eu plătesc totul”).
• Interzicerea muncii: victima este împiedicată să aibă un loc de muncă sau să urmeze studii pentru a-și câștiga independența (ex. „Dacă lucrezi, nu mai ai timp de familie”).
• Controlul cheltuielilor: agresorul cere justificări detaliate pentru fiecare cheltuială sau limitează banii pentru nevoile de bază (ex. refuzul de a plăti pentru alimente sau medicamente).
• Distrugerea bunurilor: agresorul distruge obiectele personale ale victimei (ex. telefon, haine) pentru a o priva de resurse.

Particularitățile violenței economice

Violența economică este frecventă în familiile în care există o dinamică de putere inegală. În România, multe victime, în special femei, depind financiar de partener, ceea ce face dificilă părăsirea unei relații abuzive.

Legea nr. 217/2003 recunoaște violența economică ca o formă de abuz, iar victimele pot solicita ordin de protecție pentru a preveni astfel de comportamente, precum și alte măsuri prezentate mai jos.

⚠️ Violența sexuală: acte sexuale impuse fără consimțământ

Violența sexuală include orice act sexual sau comportament cu conotație sexuală impus victimei fără acordul său, inclusiv în cadrul unei relații de cuplu.

Cum se manifestă violența sexuală?

• Viol: forțarea victimei să întrețină relații sexuale împotriva voinței sale (ex. în timpul unei dispute, partenerul ignoră refuzul victimei).
• Hărțuire sexuală: comentarii sau gesturi indecente repetate care creează disconfort (ex. insistențe pentru acte sexuale nedorite).
• Coerciție sexuală: presiunea asupra victimei pentru a participa la acte sexuale prin amenințări sau șantaj (ex. „Dacă nu faci ce vreau, te părăsesc”).
• Exploatare sexuală: forțarea victimei să se implice în activități sexuale pentru bani sau alte beneficii, fără acordul său.

Particularitățile violenței sexuale

Violența sexuală în cuplu este răspândită în România din cauza stigmei și a concepției greșite că în căsătorie consimțământul este implicit. Nimic mai fals. Niciunul dintre soți sau partenerii conjugali nu are obligația să accepte propuneri / acte sexuale oricând există o solicitare. Nerespectarea unui eventual refuz din partea victimei constituie violență sexuală și este pedepsită potrivit legii.

Pentru cazurile în care se ajunge la contact sexual, fapta poate fi pedepsită conform Codului penal sub infracțiunea de viol. Violul există inclusiv în relațiile de cuplu, cu pedepse de la 3 la 10 ani de închisoare.

Documentarea violenței sexuale este și ea, adeseori, dificilă, dar certificatele medico-legale și orice alte mijloace de probă, precum mărturiile, înregistrările cu telefonul sau altele asemenea pot fi folosite.

⚠️ Violența socială: izolarea victimei de prieteni sau familie

Violența socială implică izolarea intenționată a victimei de rețeaua sa socială, pentru a o face dependentă emoțional de agresor sau pentru a-i limita accesul la sprijin.

Cum se manifestă violența socială?

• Interzicerea contactului: agresorul interzice victimei să comunice cu familia sau prietenii (ex. „Nu vreau să mai vorbești cu mama ta, te influențează prost”).
• Defăimarea în cercurile sociale: agresorul răspândește minciuni despre victimă pentru a o aliena de cunoscuți (ex. acuzarea victimei de infidelitate).
• Controlul ieșirilor: victima este împiedicată să participe la evenimente sociale sau să iasă din casă fără permisiunea agresorului.
• Crearea dependenței sociale: agresorul insistă că el este singura persoană de care victima are nevoie, izolând-o treptat de ceilalți.

Particularitățile violenței sociale

Violența socială este o tactică frecventă în cazurile de abuz domestic, mai ales în comunitățile rurale, unde victimele au acces limitat la resurse sociale. În România, izolarea socială este agravată de stigma raportării abuzului.

Legea nr. 217/2003 permite includerea violenței sociale în cererile pentru ordin de protecție, iar poliția poate impune agresorului să nu mai contacteze cercul social al victimei. Victima poate folosi, după caz, și alte remedii prezentate mai jos.

Violenta cibernetică

Cyberbullying sau hărțuirea online reprezintă orice formă de abuz, amenințare sau umilire realizată prin mijloace digitale. Violența cibernetică/ cyberbullying-ul este interzisă și pedepsită și ea de lege, întocmai ca orice alt tip de violență.

În contextul violenței domestice sau al altor relații, violența cibernetică poate lua forme specifice. Mai jos câteva exemple concrete de violență cibernetică, relevante pentru România și nu numai, care constituie fapte pedepsibile conform legii:

• Mesaje de amenințare sau insulte prin rețele sociale sau aplicații de mesagerie. Agresorul trimite mesaje pe WhatsApp, Facebook sau Instagram cu conținut jignitor („Nu ești bună de nimic”), amenințări („Îți fac rău dacă spui cuiva”) sau umiliri publice prin postări.
• Urmărirea online (cyberstalking). Exemplu: Monitorizarea constantă a activității victimei pe rețele sociale, comentarea obsesivă la postări sau trimiterea de mesaje repetitive, chiar și după ce victima a blocat agresorul, folosind conturi false.
• Distribuirea fără consimțământ a imaginilor sau videoclipurilor private. Exemplu: Publicarea sau amenințarea cu publicarea unor poze intime („revenge porn”) pe platforme online, pentru a șantaja sau umili victima.
• Hărțuirea prin e-mail sau alte platforme. Exemplu: Trimiterea de e-mailuri abuzive, spam cu conținut ofensator sau crearea de conturi false pentru a hărțui victima în mod anonim.
• Controlul abuziv al conturilor digitale. Exemplu: Într-o relație de cuplu, agresorul cere acces la parolele victimei (e-mail, rețele sociale) și monitorizează sau restricționează comunicațiile acesteia.
• Doxxing. Exemplu: Publicarea online a informațiilor personale ale victimei (adresa de domiciliu, număr de telefon, loc de muncă) pentru a o expune la alte forme de hărțuire sau pericol.
• Defăimarea online. Exemplu: Crearea de postări sau comentarii publice care denigrează victima, de exemplu, acuzând-o în mod fals de comportamente imorale sau ilegale pe grupuri de Facebook sau forumuri.
• Spam-ul agresiv sau trolling-ul. Exemplu: Victima este bombardată cu mesaje automate, meme-uri jignitoare sau comentarii ostile pe platforme precum TikTok sau Reddit, pentru a o intimida.
• Hacking-ul sau accesul neautorizat. Exemplu: Agresorul sparge conturile victimei (e-mail, cont bancar online) pentru a obține informații confidențiale sau pentru a-i controla activitatea digitală.
• Crearea de conținut fals pentru umilire. Exemplu: Editarea imaginilor sau videoclipurilor victimei (deepfake) pentru a o prezenta în situații compromițătoare, distribuite apoi online.

2. Toleranța zero față de violența domestică. Remedii juridice.

Din păcate, mentalitatea că violența domestică este o „chestiune privată” descurajează victimele să caute ajutor. Violența domestică este o problemă socială gravă, iar legislația română oferă mai multe instrumente legale pentru protejarea victimelor. Este esențial să recunoaștem că abuzul nu este niciodată acceptabil și că legea oferă protecție contra violența domestică. Violența domestică trebuie tratată cu maximă seriozitate, iar autoritățile au obligația de a răspunde prompt oricărei sesizări.

Art. 4 alin. (2) din Legea 217/2003:

În nicio formă şi în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiţia şi onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violenţă definite în prezenta lege.

2.1. Cum pot victimele să reclame violența domestică?

Victimele au la dispoziție mai multe opțiuni pentru a reclama abuzul și a cere ajutor. Începe cu:

• Apel de urgență (112): în situații de pericol imediat, sunați la 112. Poliția poate interveni rapid și poate emite un ordin de protecție provizoriu (OPP).
• Linia telefonică gratuită ANES (0800 500 333): disponibilă 24/7, această linie oferă consiliere juridică și psihologică, precum și îndrumare către instituții specializate.
• Depunerea unei plângeri la poliție. Victimele pot merge la secția de poliție pentru a depune o plângere penală sau o sesizare pentru emiterea unui OPP. Plângerea poate viza fapte precum lovirea, amenințarea sau hărțuirea.
• Contactarea ONG-urilor: Organizații precum Asociația ANAIS (anais.ro) sau A.L.E.G. (aleg-romania.eu) oferă suport juridic, psihologic și, în unele cazuri, adăpost.

2.2. Documentarea abuzului

Pentru a susține reclamația de violența domestică, victimele ar trebui să:

• Obțină un certificat medico-legal de la Institutul de Medicină Legală pentru a dovedi leziunile fizice.
• Păstreze dovezi precum mesaje, e-mailuri sau înregistrări care demonstrează abuzul.
• Noteze detalii despre incidente (date, ore, martori) pentru a facilita ancheta.

2.3. Asistență juridică gratuită

Victimele care nu își permit un avocat pot solicita asistență juridică din oficiu prin serviciul de asistență juridică al instanțelor sau prin ONG-uri. Puteți contacta și platforma noastră de documente juridice și vom aloca GRATUIT un avocat care să vă sfătuiască.

3. Violența domestică: mecanisme legale de protecție

România dispune de mai multe instrumente legale pentru a proteja victimele violenței domestice:

3.1. Ordinul de protecție provizoriu (OPP) contra violența domestică

Ordinul de protecție provizoriu (OPP), reglementat de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, este o măsură de protecție emisă de poliție, în mod imediat, atunci când există un risc iminent ca viața, integritatea fizică sau libertatea unei persoane să fie puse în pericol de către un membru de familie. Pentru a combate eficient violența domestică, autoritățile pot emite un ordin de protecție provizoriu, valabil imediat.

De reținut despre OPP:

• OPP este emis de polițistul care intervine la fața locului, în baza unei evaluări de risc standardizate;
• Se emite fără a fi nevoie de acordul victimei, dacă poliția constată că pericolul este real și imediat;
• Este valabil pentru o perioadă de maximum 5 zile (120 de ore);
• Cuprinde măsuri precum:
  • evacuarea agresorului din locuință, indiferent dacă este proprietar;
  • interzicerea apropierii de victimă;
  • interzicerea contactării victimei prin orice mijloc;
  • obligarea agresorului de a preda armele deținute legal.

După emiterea unui OPP contra violența domestică, ordinul de protecţie provizoriu se înaintează de către unitatea de poliţie din care face parte poliţistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului (procurorilor) de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii. Parchetul (procurorii) decide cu privire la necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie în termen de 48 de ore de la emiterea ordinului de protecţie provizoriu pentru violența domestică.

Dacă procurorul confirmă măsurile, va înainta ordinul de protecţie provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie (final). Instanța va judeca cauza de urgență și poate menține, modifica sau anula măsurile provizorii.

OPP este executoriu de drept și se pune imediat în aplicare cu sprijinul poliției. Aceasta înseamnă că:

• polițistul care emite ordinul de protecție provizoriu îl aplică pe loc – de exemplu, îl evacuează imediat pe agresor din locuință, chiar dacă este proprietar.
• victima este protejată de poliție din acel moment, fără să aștepte vreo decizie a instanței. Protecția oferită de OPP contra violența domestică nu înseamnă că victima sau agresorul vor avea supraveghere permanentă, ci se referă la un set de măsuri legale și practice care descurajează și sancționează un nou act de agresiune.
• poliția monitorizează respectarea măsurilor dispuse pentru combatere violența domestică (interdicții de apropiere, comunicare etc.).
• dacă agresorul încalcă OPP, fapta este infracțiune și se poate dispune arestarea preventivă.

3.2. Ordinul de protecție emis de instanță

Art. 38 din Legea 217/2003:

Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii.

Instanțele de judecată au un rol esențial în soluționarea cazurilor de violență domestică și pot dispune măsuri urgente. Ordinul de protecție emis de instanță este o hotărâre judecătorească prin care se dispun măsuri de protecție față de o persoană care a fost supusă violenței domestice sau se află în pericol iminent de a fi agresată de un membru de familie.Este reglementat de Legea nr. 217/2003 și are ca scop prevenirea continuării abuzurilor și asigurarea siguranței și demnității victimei.

Cine poate solicita ordinul de protecție?

• Persoana agresată (direct);
• Reprezentantul legal al victimei (de exemplu, pentru un minor);
• Procurorul;
• Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC);
• Poliția, în anumite condiții (de regulă prin sesizare către instanță după OPP).

Cum se obține ordinul de protecție?

• Se depune o cerere la judecătoria competentă, însoțită de probe (declarații, certificat medico-legal, OPP etc.);
• Judecata se face în regim de urgență, de regulă în maximum 72 de ore de la înregistrarea cererii;
• Instanța poate audia părțile, dar nu este obligatoriu să o facă;
• Hotărârea este executorie de drept (se aplică imediat, chiar dacă este atacată cu apel).

Ce măsuri poate conține ordinul?

Instanța poate dispune una sau mai multe măsuri, pentru o perioadă de până la 6 luni:

• evacuarea agresorului din locuința comună;
• interdicția de a se apropia de victimă, copii, rude sau alte locuri relevante (loc de muncă, școală etc.);
• interdicția de a contacta victima în orice mod (telefon, mesaje, rețele sociale, terțe persoane);
• obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, terapie, dezintoxicare etc.;
• încredințarea copiilor minorilor către victimă;
• plasarea victimei în adăpost sau centre de asistență socială;
• supravegherea agresorului (inclusiv cu brățară electronică, în zonele unde se aplică acest sistem).

Începând din 2022, România implementează un proiect pilot de brățări electronice în București, Iași, Mureș și Vrancea, extins treptat la nivel național. Aceste dispozitive monitorizează dacă agresorul încalcă ordinul de protecție, alertând poliția în timp real.

Ce se întâmplă dacă agresorul încalcă ordinul de protecție?

Încălcarea ordinului de protecție constituie în sine o infracțiune (art. 47 din Legea 217/2003) și se pedepsește cu:

• închisoare de la 6 luni la 5 ani, în funcție de gravitatea faptei;
• poate duce la arest preventiv imediat dacă există risc de recidivă sau nerespectare sistematică.

Alte infracțiuni comise în contextul existenței unui ordin de protecție, precum lovirea sau amenințarea, vor atrage pedepse mai severe față de infracțiunea tip.

Reînnoirea ordinului de protecție

La expirarea duratei măsurilor de protecţie, victima poate solicita un nou ordin de protecţie, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.

3.3. Plângerea penală

Victima unei fapte de violență poate formula o plângere penală împotriva agresorului. Află cum depui o plângere penală.

Plângerea penală se formulează atunci când victima consideră că împotriva ei s-a săvârșit of fapt care constituie infracțiune, iar depunerea ei declanșează investigații penale de către organele abilitate (poliție).

Violența domestică se poate transforma în infracțiuni precum:

⚫ Infracțiunea de lovire sau alte violențe.

Lovirea sau alte violențe reprezintă orice agresiune fizică îndreptată împotriva unei persoane. Nu este nevoie ca victima să ajungă în spital sau să aibă leziuni grave; este suficient ca agresiunea să îi fi provocat durere sau suferință fizică. Legea pedepsește faptele precum pălmuirea, pumnii, picioarele, trasul de păr, îmbrâncirea sau zgârieturile. Dacă aceste fapte sunt comise în cadrul familiei – de exemplu, între soți sau între părinți și copii – ele sunt considerate forme agravate de violență și sunt sancționate mai sever. Legea nu mai tolerează ideea că “în familie e treaba lor”. Violența, indiferent cine o comite și asupra cui, este infracțiune.

⚫ Infracțiunea de amenințare. 

Amenințarea înseamnă să spui cuiva că îi vei face rău – fie direct, fie unei persoane apropiate, cum ar fi copilul sau partenerul. Nu contează dacă acele vorbe sunt rostite cu voce tare, scrise într-un mesaj sau sugerate printr-un gest amenințător. Dacă victima se teme că acea amenințare ar putea fi pusă în aplicare, atunci fapta este infracțiune. Așadar, nu trebuie să se ajungă la bătaie sau la distrugerea unor bunuri – este suficient ca persoana amenințată să simtă frică reală și justificată. Legea sancționează chiar și intenția de a face rău, atunci când ea este exprimată într-un mod care creează teroare sau presiune psihică.

⚫ Infracțiunea de hărțuire (art. 208 Cod penal).

Hărțuirea pedepsită de Codul penal este o formă de agresiune psihologică repetată, comisă prin urmărirea sau supravegherea insistentă a unei persoane, fără acordul acesteia, într-un mod care îi afectează grav viața de zi cu zi. Nu este vorba doar despre o simplă supărare, ci despre o presiune constantă, o prezență intruzivă și amenințătoare, care creează teamă, stres sau disconfort intens.

⚫ Infracțiunea de violarea vieții private (art. 226 Cod penal).

Înregistrarea sau fotografierea unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără acordul acesteia, este considerată infracțiune și se pedepsește cu închisoare sau amendă. Dacă imaginile sau sunetele astfel obținute sunt transmise altora sau făcute publice fără drept, sancțiunea este mai severă. Difuzarea de imagini intime fără consimțământ, atunci când provoacă suferință psihică sau afectează imaginea persoanei, atrage o pedeapsă de până la 3 ani de închisoare.

3.4. Acțiuni în instanță pe cale civilă. Ce poate cere victima pentru repararea prejudiciului?

Pe lângă măsurile penale (precum ordinele de protecție sau sancționarea infractorului), victima violenței domestice are posibilitatea de a formula acțiuni civile în instanță, pentru a-și proteja drepturile personale și patrimoniale, precum și pe cele ale copiilor. Aceste acțiuni nu presupun neapărat existența unei condamnări penale și pot fi derulate separat sau în paralel cu un dosar penal.

🔴 Despăgubiri materiale și morale

Victima poate cere instanței obligarea agresorului la plata unor daune materiale și morale, ca urmare a vătămărilor suferite:

• Daune materiale: cheltuieli medicale, tratamente psihologice, distrugerea bunurilor din locuință, pierderi financiare cauzate de absența de la muncă, cheltuielile de judecată etc.;
• Daune morale: suferință psihică, umilință, teamă constantă, afectarea vieții personale și sociale.

Aceste despăgubiri sunt cerute printr-o acțiune civilă separată sau pot fi formulate în cadrul procesului penal, în calitate de parte civilă.

🔴 Divorț din culpă exclusivă a agresorului

Dacă victima este căsătorită cu agresorul, poate solicita divorțul cu stabilirea culpei exclusive a acestuia. Instanța va analiza comportamentul violent și va decide dacă se impune desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a soțului agresiv.

O astfel de hotărâre poate avea consecințe directe și asupra altor aspecte: numele purtat după divorț, atribuirea locuinței, exercitarea autorității părintești etc.

🔴 Stabilirea locuinței copilului la victimă

Dacă există copii minori, victima poate cere instanței ca locuința copilului să fie stabilită la domiciliul său, invocând pericolul reprezentat de comportamentul violent al celuilalt părinte. Instanța va avea în vedere interesul superior al copilului și poate dispune și un program de vizită strict supravegheat sau restricționat pentru agresor.

🔴 Atribuirea exclusivă a locuinței familiale

Chiar și în cazul în care locuința este deținută în coproprietate cu agresorul, victima poate solicita instanței folosința exclusivă a imobilului, pentru a-și putea continua viața în siguranță. Instanțele pot acorda această măsură temporar, pe durata procesului, sau definitiv, în funcție de circumstanțele cazului.

Această soluție este des întâlnită în cazurile de violență domestică, mai ales când copiii rămân în grija victimei.

🔴 Exercitarea exclusivă a autorității părintești

Dacă există indicii serioase că agresorul este periculos pentru copil, instanța poate decide ca doar părintele neagresiv să exercite autoritatea părintească. Aceasta presupune luarea deciziilor esențiale pentru copil (educație, tratament medical, alegerea școlii, deplasări în străinătate etc.), fără a mai fi nevoie de acordul celuilalt părinte.

Este o măsură excepțională, dar perfect justificată în cazurile grave, unde siguranța fizică și emoțională a copilului este amenințată.

4. Concluzii

Violența domestică nu este o problemă care trebuie ascunsă sau tolerată. Violența domestică afectează grav sănătatea fizică și psihică a victimelor, motiv pentru care legea prevede măsuri de sprijin și consiliere. Victimele au la dispoziție mecanisme legale eficiente, de la ordinul de protecție la sprijinul ONG-urilor, pentru a ieși din situații de abuz. Un pas important în prevenirea și combaterea violenței domestice este educarea publicului și accesul facil la informații juridice.

Nu ești singur(ă) – legea și comunitatea sunt de partea ta!

Servicii de suport disponibile victimelor violenței domestice

Victimele au acces la mai multe forme de sprijin:

• Adăposturi protejate: Gestionate de Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) sau ONG-uri, aceste centre oferă cazare temporară și siguranță.
• Consiliere psihologică și juridică: ONG-uri precum ANAIS sau A.L.E.G. oferă sesiuni gratuite pentru a ajuta victimele să-și recapete încrederea și să navigheze procesul legal. Campaniile de conștientizare au rolul de a informa populația despre riscurile și consecințele violenței domestice.
• Suport pentru copii: Copiii expuși la violență domestică pot beneficia de consiliere psihologică prin DGASPC sau ONG-uri.
• Independență economică: Victimele sunt încurajate să acceseze programe de formare profesională pentru a reduce dependența financiară de agresor.

Resurse suplimentare

• Linia telefonică ANES (0800 500 333) este o linie de ajutor gratuită, disponibilă 24/7 pentru victimele violenței domestice, traficului de persoane și discriminării pe criterii de sex. Această linie este gestionată de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați și oferă sprijin și informații în astfel de situații.
• ONG-uri: Asociația ANAIS (anais.ro), A.L.E.G. (aleg-romania.eu), Centrul FILIA (centrulfilia.ro).