Acordul de parteneriat este adese folosit pentru colaborarea între două sau mai multe părți care decid să dezvolte împreună un proiect, o afacere sau o inițiativă comună. Folosește un acord de parteneriat model pentru a determina regulile de funcționare, drepturile și obligațiile partenerilor. Poate include și mecanismele de sancțiune în caz de nerespectare a obligațiilor sau de soluționare a disputelor.
Multe parteneriate eșuează nu din lipsa de idee sau resurse, ci din cauza unor aspecte incomplete sau formulate superficial în contractul de bază.
În acest articol vom analiza 6 greșeli frecvente care apar în redactarea unui acord de parteneriat, dar și soluțiile practice pentru a le evita.
Cuprins
1. Acord de parteneriat model: lipsa unei definiții clare a obiectului parteneriatului
Acord de parteneriat model: greșeală frecventă
Părțile semnează un acord de parteneriat fără să definească în detaliu obiectul colaborării. Se menționează doar „colaborare pentru dezvoltarea unui proiect”, fără precizări privind domeniul, activitățile concrete sau rezultatele urmărite.
De ce nedefinirea obiectului este o problemă?
Obiectul unui acord de parteneriat reprezintă esența colaborării – ceea ce își propun efectiv părțile să facă împreună. Dacă acest obiect nu este definit clar, pot apărea neînțelegeri majore: fiecare parte își poate înțelege diferit rolul și scopul. Se poate ajunge la conflicte sau chiar la imposibilitatea de a executa corect contractul.
Spre exemplu, clauze care menționează vag că „părțile colaborează pentru un proiect educațional”, nu sunt recomandate. Ele nu precizează natura proiectului (cursuri online, platformă software, evenimente), nu se poate stabili cine ce contribuție aduce și ce rezultate sunt de așteptat.
⚫ În practică, neclaritățile de acest tip rezultă frecvent în: neînțelegeri privind investițiile, imposibilitatea urmăririi progresului și chiar refuzul unor instituții (fiscale, bancare sau de finanțare) de a recunoaște acordul ca valid.
Acord de parteneriat model: soluție practică
Într-un acord de parteneriat model trebuie să fie descrise clar:
- scopul parteneriatului,
- activitățile incluse,
- obiectivele urmărite.
📌 Definește scopul cât mai precis.
Acord de parteneriat model. Nu te limita la expresii generale („colaborare în domeniul educației”), ci menționează concret proiectul sau inițiativa comună. Un obiect general, de tipul „colaborare pentru creșterea afacerii” este vag și poate însemna orice. Dacă spui însă „colaborare pentru dezvoltarea unei platforme de educație online cu următoarele funcționalități: …”, atunci părțile știu exact direcția proiectului și pot fi trase la răspundere dacă se abat de la acest scop.
📌 Include activitățile principale.
Acord de parteneriat model. Parteneriatul nu se limitează la enunțarea unei idei, ci presupune acțiuni concrete. De exemplu: „Partenerul A va oferi expertiză tehnică și resurse IT, iar Partenerul B va gestiona promovarea și atragerea clienților.”
Enumeră în detaliu ce face fiecare parte (ex: una asigură partea tehnică, cealaltă partea de marketing). Enumerarea activităților arată cum se pune în aplicare parteneriatul și previne situațiile în care o parte pretinde că „nu știa” ce avea de făcut.
📌 Stabilește obiective măsurabile.
Acord de parteneriat model. Fără termene și indicatori clari, proiectul poate trena la nesfârșit. Obiectivele măsurabile pot fi: lansarea versiunii beta a platformei în 6 luni, atingerea a 5.000 de utilizatori în primul an sau semnarea a 3 contracte de distribuție. Acestea dau claritate și creează un criteriu de evaluare a succesului parteneriatului.
📌 Corelează obiectul cu contribuțiile.
Acord de parteneriat model. Arată cum resursele puse la dispoziție (financiare, know-how, muncă efectivă) se leagă direct de obiectul parteneriatului. Dacă obiectul este definit, dar nu arată legătura cu resursele puse la dispoziție, contractul rămâne incomplet.
Exemplu: „Pentru dezvoltarea aplicației mobile, Partenerul A contribuie cu 50.000 EUR, iar Partenerul B asigură echipa de programatori și know-how-ul tehnic.” În felul acesta, este clar cine ce aduce și pentru ce anume.
📌 Verifică relevanța obiectului pe termen lung.
Acord de parteneriat model. Uneori proiectele evoluează (o platformă de educație poate deveni și marketplace de cursuri). Dacă obiectul este formulat prea restrictiv, partenerii ar putea fi nevoiți să încheie alt contract pentru fiecare nouă direcție. O formulare echilibrată este cea care include obiectivul central, dar permite dezvoltări naturale: „Părțile convin să colaboreze pentru dezvoltarea și comercializarea unei platforme online de educație și a proiectelor derivate.”
2. Acord de parteneriat model: nu rezultă contribuțiile părților
Acord de parteneriat model: greșeală frecventă
O problemă frecventă în redactarea unui acord de parteneriat model apare atunci când contractul nu stabilește în mod clar ce contribuții aduce fiecare partener. Aceasta creează ambiguitate și poate duce la nemulțumiri sau dezechilibre în desfășurarea proiectului. Contribuțiile includ resursele financiare, aportul de muncă, know-how-ul, echipamentele, contacte sau alte resurse necesare pentru atingerea obiectivelor comune.
De ce lipsa contribuțiilor este o problemă?
Un acord de parteneriat presupune, prin definiție, implicarea activă și echilibrată a părților. Dacă nu sunt prevăzute contribuțiile fiecăruia (financiare, materiale sau intelectuale), apar rapid dezechilibre și conflicte. Principalele probleme din practică sunt:
⚫ Așteptări nerealiste și frustrări.
Dacă nu este clar cine ce aduce la masă, fiecare partener poate presupune că celălalt va suporta anumite costuri sau va depune eforturi suplimentare. Rezultatul? Neînțelegeri, întârzieri și chiar ruperea colaborării.
⚫ Dezechilibru între parteneri.
Un partener poate investi bani sau timp, iar celălalt doar „beneficiază” fără să contribuie efectiv. Fără reguli scrise, nu există mecanisme clare de echilibrare. În timp, cel care contribuie mai mult poate considera că este nedreptățit și poate solicita renegocierea sau chiar ieșirea din parteneriat.
⚫ Probleme la împărțirea beneficiilor.
Dacă nu se știe clar ce contribuție a avut fiecare, împărțirea profiturilor devine arbitrară. De exemplu, un partener care a adus know-how și echipă poate pretinde un procent egal cu cel care a oferit doar o sumă modestă de bani. În lipsa unor prevederi clare, pot apărea dispute juridice costisitoare. Folosirea unui acord de parteneriat model clar și detaliat ajută la definirea contribuțiilor fiecărei părți și previne conflictele ulterioare.
⚫ Risc de blocaj financiar sau operațional.
Contribuțiile financiare insuficient definite pot lăsa proiectul fără resurse. La fel, dacă unul dintre parteneri trebuia să pună la dispoziție echipamente sau know-how și nu o face, proiectul stagnează. În absența clauzelor, ceilalți parteneri nu au pârghii legale să îl oblige.
⚫ Dificultăți juridice în caz de litigiu
În instanță, un contract fără clauze clare privind contribuțiile părților este greu de apărat. Judecătorul va avea dificultăți în a stabili ce obligații aveau părțile și cât de echilibrat era parteneriatul. În cel mai rău caz, contractul poate fi considerat incomplet și lipsit de forță executorie.
Acord de parteneriat model: soluție practică
📌 Detaliază contribuțiile financiare și materiale.
Acord de parteneriat model. Fiecare partener trebuie să fie clar informat asupra sumelor de bani, echipamentelor sau resurselor materiale pe care le aduce în parteneriat. De exemplu, partenerul A contribuie cu capital de 50.000 lei, iar partenerul B cu infrastructura tehnică necesară proiectului.
Pentru a înțelege obligațiile fiscale ale partenerilor într-o asociere, este esențial să consultați Codul Fiscal actualizat.
📌 Definește contribuțiile de muncă și know-how.
Acord de parteneriat model. Este important să se precizeze cine se ocupă de ce activități și ce expertiză aduce fiecare. De exemplu, unul dintre parteneri poate gestiona marketingul și vânzările, iar celălalt dezvoltarea tehnică a produsului. Acest lucru elimină confuziile și facilitează monitorizarea progresului.
📌 Stabilește termene și obiective pentru fiecare contribuție.
Acord de parteneriat model. Contractul poate include etape și termene limită pentru fiecare contribuție, astfel încât să fie clar cine trebuie să finalizeze ce și până când. Aceasta ajută la responsabilizarea partenerilor și la atingerea obiectivelor proiectului la timp.
📌 Corelează contribuțiile cu împărțirea profitului și pierderilor.
Acord de parteneriat model. Aportul fiecărei părți trebuie să fie proporțional cu drepturile asupra profitului sau obligațiile privind pierderile. De exemplu, partenerul care contribuie cu 70% din capital primește 70% din profit și suportă 70% din pierderi.
3. Acord de parteneriat model: lipsa regulilor privind împărțirea beneficiilor și pierderilor
Acord de parteneriat model: greșeală frecventă
Una dintre cele mai frecvente probleme într-un acord de parteneriat model apare atunci când nu este clar definit modul în care se împart profiturile și pierderile. Aceasta creează incertitudine privind așteptările financiare ale fiecărui partener și poate genera situații în care unii parteneri investesc timp, resurse sau bani, fără să știe exact ce vor primi în schimb. De asemenea, poate duce la interpretări diferite asupra modului de calcul al rezultatelor financiare, cum ar fi cine acoperă costurile comune, ce se întâmplă în cazul unui proiect neprofitabil sau cum se împart veniturile suplimentare obținute în afara planului inițial.
De ce lipsa împărțirii beneficiilor și pierderilor este o porblemă?
Fără reguli clare, apar conflicte legate de bani, care sunt principala cauză de destrămare a parteneriatelor.
⚫ Confuzie privind profitul.
Dacă acordul de parteneriat nu stabilește clar cum se împarte profitul, fiecare partener poate avea așteptări diferite. Aceasta poate genera frustrări și dispute juridice.
⚫ Dezechilibru între părți.
Un partener care contribuie mai mult sau mai eficient poate fi nemulțumit dacă beneficiile nu sunt corelate cu aportul său.
⚫ Riscuri financiare și operaționale.
Fără reguli pentru pierderi, un partener poate refuza să acopere cheltuielile comune. Rezultatul? Blocarea proiectul sau prejudicierea parteneriatului.
⚫ Dificultăți juridice în caz de litigiu.
În lipsa unor clauze clare, instanțele sau arbitrii vor avea dificultăți în a determina ce procent din profit sau pierderi îi revine fiecărui partener. Procesul civil poate deveni costisitor și de lungă durată.
Acord de parteneriat model: soluție practică
Într-un acord de parteneriat model trebuie menționat procentajul exact al fiecărei părți și cum se calculează profitul net după deducerea cheltuielilor. De asemenea, este util să fie reglementată acoperirea pierderilor. Include în acord de partenerial model următoarele:
📌 Stabilește procente clare pentru împărțirea profitului.
Acord de parteneriat model. Precizează exact ce procent din profit revine fiecărui partener. Exemplu: „Profitul net obținut din proiect va fi împărțit 50%-50% între Partenerul A și Partenerul B.” Această regulă de bază pentru împărțirea profitului într-un parteneriat oferă certitudine financiară și facilitează luarea deciziilor. Se aplică similar în cazul firmelor, când actul constitutiv stabilește contribuția fiecărui asociat la capitalul social al SRL-ului.
📌 Definește regulile pentru pierderi.
Acord de parteneriat model. Într-un acord de parteneriat model, nu este suficient să stabilești doar cum se împart profiturile – este la fel de important să precizezi ce se întâmplă dacă proiectul generează pierderi. Include modalități clare de gestionare a eventualelor pierderi.
Poți stabili dacă pierderile se acoperă din profitul viitor, din contribuții suplimentare sau din alte surse agreate de părți. Include în acord de parteneriat model obligația de a ține evidențe clare, de exemplu rapoarte financiare trimestriale sau audit extern, astfel încât pierderile să fie determinate transparent și fără dispute.
📌 Include criterii de calcul și raportare.
Specifică cum se determină profitul sau pierderea, de exemplu prin raport financiar trimestrial sau anual, verificat de ambele părți. Exemplele de clauze împărțire profit acord parteneriat trebuie să fie detaliate pentru a evita interpretările diferite.
📌 Corelează beneficiile cu contribuțiile.
Acord de parteneriat model. Profitul sau pierderile trebuie să reflecte aportul fiecărui partener, fie că este financiar, material sau intelectual. Exemplu: „Partenerul A contribuie cu 60% din resursele financiare și 40% din know-how; împărțirea profitului se va face proporțional.” Aceasta face ca împărțirea să fie echitabilă și transparentă.
📌 Prevede mecanisme de ajustare.
Acord de parteneriat model. Proiectele pot evolua, iar veniturile sau pierderile reale pot diferi de estimări. Dacă apar pierderi neașteptate mai mari decât estimările, acordul de parteneriat poate prevedea renegocierea procentelor de împărțire sau alte modalități de compensare între părți.
Include clauze care permit renegocierea procentelor sau a modului de acoperire a pierderilor: „Dacă veniturile depășesc sau scad față de estimările inițiale cu mai mult de 20%, părțile se angajează să revizuiască împărțirea profitului și a pierderilor.”
4. Acord de parteneriat model: neprecizarea duratei parteneriatului și a condițiilor de prelungire
Acord de parteneriat model: greșeală frecventă
O problemă frecventă într-un acord de parteneriat model este lipsa unei durate precise a parteneriatului și a regulilor pentru prelungire. Aceasta nu se referă doar la o dată de început și una de final, ci la claritatea privind perioada în care fiecare parte este obligată să participe activ la proiect și să își respecte contribuțiile.
Neprecizarea duratei poate crea incertitudine cu privire la responsabilitățile pe termen lung, resursele alocate și planificarea strategică a proiectului. În plus, fără reguli clare pentru prelungire, partenerii nu știu cum să continue colaborarea în mod oficial după expirarea termenului inițial, ceea ce poate duce la ambiguități legale și financiare.
De ce neprecizarea duratei parteneriatului este o problemă?
Un parteneriat nelimitat poate deveni o povară dacă obiectivele au fost atinse sau dacă unul dintre parteneri dorește să iasă din colaborare. Pot să apară riscuri precum:
⚫ Incertitudine privind angajamentele.
Dacă nu este clar pentru cât timp se întinde parteneriatul, părțile nu știu dacă trebuie să își asume resurse pe termen lung sau doar pe proiecte punctuale. Situația poate genera interpretări diferite privind durata obligațiilor și implicarea fiecărui partener.
⚫ Dificultăți în planificarea resurselor și a proiectelor.
Partenerii nu pot estima eficient bugetele, echipele sau termenele, pentru că nu există o perioadă fixă sau reguli de prelungire. De exemplu, cine acoperă costurile după expirarea unui termen inițial sau pe diverse etape de dezvoltare?
⚫ Probleme în legătură cu beneficiile și pierderile.
Fără o durată clară, împărțirea profitului și asumarea pierderilor poate deveni ambiguă, mai ales dacă parteneriatul continuă informal după termenul inițial.
⚫ Lipsa unui cadru pentru renegociere.
Parteneriatul poate evolua, iar obiectivele sau contribuțiile pot necesita ajustări. Fără reguli de prelungire, părțile trebuie să renegocieze totul de la zero, ceea ce poate fi complicat și consumator de timp.
Acord de parteneriat model: soluție practică
Un acord de parteneriat model trebuie să stabilească clar perioada de valabilitate a colaborării și regulile pentru prelungirea acesteia, pentru a oferi certitudine și predictibilitate. Include în contract:
📌 Stabilește perioada exactă a parteneriatului.
Include data de început și data de încheiere sau durata în luni/ani. Aceasta permite fiecărui partener să știe exact pentru cât timp trebuie să investească resurse, timp și bani. De exemplu, dacă parteneriatul este pentru dezvoltarea unei aplicații software, stabilirea unei durate de 12 luni ajută la planificarea etapelor de design, programare și testare și la monitorizarea progresului proiectului.
📌 Include condițiile pentru prelungire.
Partenerii stabilesc cum poate fi extins parteneriatul și ce pași trebuie urmați. De exemplu, prelungirea poate fi realizată printr-un acord scris, semnat de ambele părți, cu notificare cu 30 de zile înainte de expirarea termenului inițial. Practic, nimeni nu poate prelungi colaborarea informal, iar fiecare parte are timp să analizeze rezultatele și să decidă dacă dorește să continue. Poți folosi și un act adițional de prelungire termen.
📌 Definește procedura de notificare.
Partenerii convin asupra modului și termenului în care trebuie să anunțe intenția de prelungire sau de încetare a parteneriatului. De exemplu, notificarea se poate face prin email sau poștă, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea acordului. Aceasta oferă siguranță că toate deciziile sunt documentate și oficiale.
📌 Include opțiuni de renegociere.
Parteneriatul poate evolua, iar condițiile inițiale pot necesita ajustări. În cazul prelungirii, părțile pot ajusta termenele, contribuțiile sau procentul de profit. De exemplu, dacă unul dintre parteneri a contribuit mai mult decât s-a estimat inițial, împărțirea profitului poate fi recalculată. Această soluție menține echitatea și adaptează parteneriatul la realitatea proiectului.
📌 Corelează durata cu alte clauze ale acordului.
Asigură-te că perioada parteneriatului este aliniată cu obiectivele, contribuțiile și împărțirea profitului. De exemplu, dacă proiectul implică investiții pe termen lung, durata și condițiile de prelungire trebuie să reflecte acest aspect.
5. Acord de parteneriat model: ignorarea clauzelor de ieșire din parteneriat
Acord de parteneriat model: greșeală frecventă
O problemă frecventă în redactarea unui acord de parteneriat model apare atunci când nu există clauze care să reglementeze situația în care un partener decide să se retragă din colaborare. Aceasta nu înseamnă doar o simplă decizie personală, ci poate afecta direct proiectul, resursele alocate și împărțirea beneficiilor sau pierderilor.
În general, un acord de parteneriat nu poate permite ca un partener să iasă oricând din afacere, după bunul plac. Ar trebui să existe un set de reguli prestabilite, care să reglementeze atât mecanismul de exit al respectivului partener, cât și împărțirea aporturilor acestuia între partenerii rămași.
De ce lipsa unui mecanism de exit este o problemă?
Lipsa unei proceduri de exit poate duce la blocaje juridice și financiare, precum:
⚫ Incertitudine asupra contribuțiilor și responsabilităților rămase.
Dacă nu este clar cine preia sarcinile partenerului care pleacă, ceilalți parteneri pot fi obligați să acopere activități suplimentare fără o bază legală sau un plan stabilit.
⚫ Dificultăți financiare.
Retragerea unui partener poate afecta împărțirea profiturilor și acoperirea pierderilor. De exemplu, dacă partenerul care se retrage a contribuit cu capital sau resurse materiale, neexistând reguli, ceilalți parteneri pot fi nevoiți să suporte aceste pierderi singuri.
⚫ Impact asupra obiectivelor proiectului.
Proiectele care depind de aportul fiecărui partener riscă să fie întârziate sau compromise dacă nu există o procedură clară pentru continuarea activității în absența unuia dintre parteneri.
⚫ Apariția unor litigii contractuale.
În lipsa unor clauze care să reglementeze retragerea partenerilor, apar frecvent litigii contractuale. Interpretările diferite asupra drepturilor și obligațiilor celui care se retrage generează adesea conflicte între partenerii rămași și pot afecta continuarea colaborării.
Acord de parteneriat model: soluție practică
Într-un acord de parteneriat model trebuie să existe clauze privind retragerea voluntară, excluderea unui partener sau dizolvarea parteneriatului.
📌 Retragerea voluntară a unui partener.
Acord de parteneriat model. Contractul trebuie să prevadă condițiile în care un partener poate părăsi parteneriatul, modul de notificare și ce obligații rămân active până la retragere. De exemplu, partenerul poate fi obligat să anunțe intenția cu 60 de zile înainte și să finalizeze sarcinile începute, astfel încât ceilalți parteneri să poată prelua responsabilitățile fără a afecta proiectul și să negocieze compensarea aportului deja făcut.
📌 Excluderea unui partener.
Acord de parteneriat model. Acordul trebuie să includă motivele și procedura de excludere, cum ar fi nerespectarea obligațiilor sau lipsa contribuției. De exemplu, excluderea poate fi decisă prin votul unanim al celorlalți parteneri, cu o notificare prealabilă și posibilitatea de remediere a situației. Aceasta protejează partenerii rămași și oferă certitudine juridică, prevenind conflictele de interpretare.
📌 Dizolvarea parteneriatului.
Acord de parteneriat model. Contractul trebuie să prevadă situațiile în care parteneriatul poate fi dizolvat și modul de împărțire a bunurilor, resurselor și responsabilităților rămase. De exemplu, dizolvarea poate fi convenită în caz de neîndeplinire a obiectivelor, imposibilitate de colaborare sau decizie unanimă a partenerilor. Se pot stabili termene pentru lichidarea activelor și împărțirea profitului sau pierderilor, astfel încât să se evite dispute ulterioare.
6. Acord de parteneriat model: neglijarea clauzelor de confidențialitate și neconcurență
Acord de parteneriat model: greșeală frecventă
Într-un acord de parteneriat model, clauzele de confidențialitate și non-concurență sunt esențiale pentru protecția informațiilor sensibile și pentru prevenirea competiției directe între parteneri.
Clauza de confidențialitate obligă partenerii să nu dezvăluie informațiile interne ale proiectului sau ale celorlalți parteneri către terți și să le folosească strict în scopul parteneriatului. Informațiile vizate pot include planuri de afaceri, strategii de marketing, date tehnice, liste de clienți sau detalii financiare.
Clauza de non-concurență limitează posibilitatea ca un partener să desfășoare activități similare sau concurente cu obiectul parteneriatului, folosind cunoștințele, resursele sau avantajele obținute în cadrul colaborării. Aceasta protejează investițiile și know-how-ul partenerilor rămași.
De ce este o problemă?
În lipsa unor clauze de confidențialitate și non-concurență, un acord de parteneriat poate avea probleme. Informațiile sensibile pot fi folosite împotriva parteneriatului, iar un partener poate lansa un business concurent.
⚫ Divulgarea informațiilor sensibile.
Fără clauze de confidențialitate, un partener ar putea folosi sau dezvălui informațiile despre proiect către terți, fie intenționat, fie din neglijență, punând în pericol avantajul competitiv al celorlalți parteneri.
⚫ Crearea de afaceri concurente.
Dacă partenerii nu au obligații clare de non-concurență, aceștia ar putea iniția proiecte similare sau concurente în paralel. Dețin cunoștințele necesare, și pot folosi resursele obținute în cadrul parteneriatului pentru a fonda afaceri concurente. Efectul poate fi diminuarea veniturile și oportunităților partenerilor rămași.
⚫ Impact asupra încrederii între parteneri.
În lipsa unor clauze de non-compete și confidențialitate, partenerii pot fi reticenți în a împărtăși informații importante sau strategii. Colaborarea și progresul proiectului pot fi afectate.
Acord de parteneriat model: soluție practică
Într-un acord de parteneriat model, includerea clauzelor de confidențialitate și non-concurență protejează toate părțile, asigură respectarea informațiilor sensibile și împiedică folosirea acestora pentru avantaje proprii sau proiecte concurente. Aceste prevederi sunt esențiale mai ales în proiectele inovative, cu know-how tehnic sau strategii comerciale valoroase.
📌 Include o clauză clară de confidențialitate
Acord de parteneriat model. Partenerii trebuie să se oblige să nu dezvăluie informațiile interne ale proiectului sau ale celorlalți parteneri și să le folosească strict pentru scopurile parteneriatului.
Clauza de confidențialitate poate defini ce tip de informații sunt considerate confidențiale (planuri de afaceri, date tehnice, liste de clienți, strategii de marketing etc.) și poate stabili durata protecției, inclusiv după încetarea parteneriatului. Garantează că informațiile sensibile nu pot fi folosite în scopuri proprii sau dezvăluite unor terți. Se poate folosi și un acord de tip NDA.
📌 Introdu o clauză de non-concurență.
Acord de parteneriat model. Partenerii nu trebuie să desfășoare activități similare sau concurente pe durata parteneriatului și, uneori, nici ulterior.
Clauza de non-compete poate preciza domeniul de activitate vizat, perioada de restricție și limitele geografice sau de piață. De exemplu, partenerul nu poate lansa produse sau servicii care concurează direct cu proiectul comun, folosind resursele sau know-how-ul obținut. Aceasta protejează investițiile și eforturile tuturor partenerilor.
📌 Stabilește procedura în cazul încălcării clauzelor.
Acord de parteneriat model. Este recomandat să se includă modalități de remediere și sancțiuni pentru încălcarea confidențialității sau non-concurenței.
Se pot prevedea penalități financiare, obligarea la despăgubiri sau posibilitatea dizolvării parteneriatului în caz de încălcare gravă. Astfel, fiecare partener știe care sunt consecințele acțiunilor nepermise, ceea ce previne disputele și riscurile juridice.
📌 Corelează clauzele cu obiectul și durata parteneriatului.
Acord de parteneriat model. Confidențialitatea și non-concurența trebuie să fie proporționale cu proiectul și cu durata colaborării. De exemplu, pentru un proiect de dezvoltare software de 12 luni, clauzele pot acoperi atât perioada colaborării, cât și 1-2 ani după finalizare, pentru a proteja informațiile sensibile și avantajul competitiv dobândit în cadrul parteneriatului.
