Divorțul reprezintă una dintre cele mai semnificative și, adesea, dificile schimbări prin care poate trece o persoană în cursul vieții sale. Indiferent de circumstanțele care duc la desfacerea căsătoriei, procesul de divorț este încărcat emoțional și vine cu o serie de provocări legale, financiare și personale.
În România, legislația oferă mai multe căi prin care se poate realiza un divorț, fiecare cu specificul său. Există proceduri administrative simplificate de divorț, până la procese de instanță, care necesită timp și resurse consistente. Alegerea metodei de divorț depinde de mai mulți factori, inclusiv de consensul dintre soți și existența copiilor minori.
Care sunt opțiunile de divorț disponibile? Ce condiții trebuie îndeplinite și care sunt pașii specifici fiecărei proceduri de divorț? Acest articol oferă o perspectivă clară asupra tipurilor de divorț din România și oferă informații utile celor care se confruntă cu această tranziție complicată.
Poți pun întrebări unui avocat completând formularul de contact.
Cuprins
1. Cum se poate divorța? Tipuri de divorț.
În România, divorțul se poate realiza prin trei variante: divorț pe cale administrativă, divorț la notar sau divorț cale judiciară, în fața instanța de judecată.
Divorțul pe cale administrativă sau divorțul la notar este procedura cea mai simplă și eficientă financiar. Divorțul în fața instanței este mai complicat, presupune prezența la termen de judecată, costuri sporite (mai ales dacă soții desemnează avocat) și o durată mai mare în timp.
Pentru a stabili ce procedură de divorț este potrivită, trebuie avute în vedere două întrebări esențiale: sunt ambii soți de acord cu divorțul și există sau nu copii minori rezultați din căsătorie? În funcție de aceste răspunsuri, există mai multe variante legale prin care se poate finaliza divorțul.
2. Divorț la primărie (pe cale administrativă).
Divorțul pe cale administrativă se desfășoară în fața ofițerului de stare civilă. Este competent ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unde a fost încheiată căsătoria sau din cadrul primăriei localității în care soții au avut ultima locuință comună. În cazul divorțului pe cale administrativă, „ultima locuință comună” nu înseamnă neapărat adresa trecută în actele de identitate, ci locuința efectiv folosită de soți. Stabilirea acesteia se face pe baza unei declarații comune date de ambii soți.
Condiții pentru divorț la primărie.
Există acordul ambilor soți de a divorța.
Divorțul administrativ poate avea loc doar dacă ambii soți își exprimă liber și neechivoc acordul cu privire la desfacerea căsătoriei. Dacă unul dintre soți refuză sau nu se prezintă, procedura nu poate continua, iar divorțul va trebui solicitat în instanță.
Soții se înțeleg asupra numelui pe care îl vor purta după desfacerea căsătoriei.
Un alt aspect esențial este stabilirea numelui de familie pe care fiecare soț îl va purta după desfacerea căsătoriei. Soții pot decide să își păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele anterior, însă această înțelegere trebuie să fie consemnată în fața ofițerului de stare civilă.
Nu sunt copii minori rezultați în urma căsătoriei.
Divorțul pe cale administrativă este posibil doar în lipsa copiilor minori. Dacă soții au copii minori împreună, procedura se va desfășura fie la notar, cu acord asupra custodiei și pensiei alimentare, fie în instanță, în caz de neînțelegere. Această condiție este menită să protejeze interesul superior al copilului.
Niciunul dintre soți nu beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială.
Dacă unul dintre soți se află sub interdicție judecătorească, beneficiază de tutelă specială sau are nevoie de asistență juridică obligatorie, divorțul nu poate fi soluționat administrativ. Într-o astfel de situație, singura cale rămâne divorțul în instanță, unde judecătorul verifică respectarea drepturilor fiecărei părți.
Divorț la primărie: procedură.
Depunerea cererii de divorț la starea civilă.
Procedura începe prin prezentarea personală a soților la ofițerul de stare civilă, unde aceștia declară intenția de a divorța și depun o cerere de divorț. Cererea nu poate fi depusă prin mandatar sau prin procură, prezența personală a soților fiind obligatorie.
Termenul de reflecție de 30 de zile.
După depunerea cererii, ofițerul de stare civilă acordă un termen legal de 30 de zile pentru reflecție. Acest interval are scopul de a permite soților să se gândească serios la decizia de a pune capăt căsătoriei.
Confirmarea intenției de divorț.
La expirarea celor 30 de zile, soții trebuie să se prezinte din nou personal în fața ofițerului de stare civilă. În această etapă, ofițerul îi întreabă dacă își mențin hotărârea de a divorța. Dacă ambii soți confirmă intenția, procedura se finalizează prin emiterea certificatului de divorț.
Actele necesare pentru divorțul administrativ.
Documentele cerute diferă de la o primărie la alta, însă, ca regulă, pentru divorțul la starea civilă sunt necesare:
- certificatul de căsătorie, în original și copie;
- certificatele de naștere ale soților, în original și copie;
- actele de identitate, în original și copie.
Lista completă a documentelor poate fi consultată pe site-ul oficial al primăriei unde se depune cererea de divorț.
Durată divorț în fața ofițerului de stare civilă.
Divorțul administrativ se finalizează, în mod obișnuit, în aproximativ 35 de zile de la data depunerii cererii de divorț. Această durată include termenul legal de reflecție de 30 de zile, acordat soților pentru a-și reconsidera decizia, precum și pașii necesari pentru emiterea certificatului de divorț.
Costuri divorț administrativ.
Costul estimativ al divorțului în fața ofițerului de stare civilă este de aproximativ 500 de lei. Această sumă poate varia ușor în funcție de primăria unde se depune cererea și de taxele locale aplicabile
Întrebări frecvente despre divorț la primărie.
Se poate solicita divorțul la primărie dacă unul dintre soți locuiește temporar în străinătate?
Da, însă prezența ambilor soți este obligatorie la depunerea cererii și la confirmarea finală, astfel că acest aspect poate complica procedura administrativă.
Ce se întâmplă dacă unul dintre soți se răzgândește în termenul de reflecție?
Dacă unul dintre soți își retrage acordul în cele 30 de zile, divorțul administrativ nu mai poate continua și singura opțiune rămâne divorțul în instanță.
Cum se poate modifica numele după desfacerea căsătoriei la primărie?
Soții pot stabili numele pe care îl vor purta după divorț în fața ofițerului de stare civilă. Modificarea numelui se înregistrează direct în certificatul de divorț și nu necesită proceduri suplimentare.
Este posibil ca divorțul la primărie să includă și acordul privind pensia alimentară sau custodia copiilor?
Nu. Divorțul administrativ se aplică doar atunci când nu există copii minori. Dacă există copii sau acorduri privind pensia alimentară, procedura trebuie să se desfășoare la notar sau în instanță.
Cum se obține certificatul de divorț după finalizarea procedurii?
Certificatul de divorț se eliberează personal de ofițerul de stare civilă, în prezența ambilor soți, imediat după confirmarea finală a intenției de divorț.
Pot să cer o copie legalizată a certificatului de divorț pentru instituții externe?
Da, ofițerul de stare civilă poate elibera copii legalizate ale certificatului de divorț, necesare pentru acte, instituții sau alte formalități administrative.
3. Divorț la notar.
Ce este divorțul la notar?
Divorțul la notar reprezintă procedura legală prin care soții pot desface căsătoria rapid, direct în fața notarului public. Nu este necesară implicarea instanței de judecată. Această procedură simplificată permite întocmirea actelor necesare pentru desfacerea căsătoriei și poate fi mai rapidă decât divorțul prin instanță.
Cum se alege notarul pentru divorț?
Notarul pentru divorț poate fi ales din orice birou notarial situat în localitatea sau circumscripția unității administrativ-teritoriale unde s-a încheiat căsătoria sau unde soții au locuit ultima dată împreună. În acest context, „ultima locuință comună” nu trebuie să corespundă adresei înscrise în actele de identitate, ci se referă la locuința efectiv ocupată de soți. Aceasta se poate dovedi printr-o declarație comună semnată de ambii soți.
Condiții pentru divorț la notar public.
Pentru ca divorțul să poată fi realizat în fața notarului, legea prevede respectarea unor condiții esențiale:
Există acordul ambilor soți de a desface căsătoria.
Procedura notariale se aplică doar atunci când ambii soți sunt de acord cu desfacerea căsătoriei. Dacă unul dintre soți refuză, divorțul la notar nu poate continua și singura opțiune rămâne instanța de judecată.
Soții se înțeleg asupra numelui.
Soții trebuie să decidă de comun acord numele de familie pe care îl vor purta după divorț, fie că păstrează numele purtat în timpul căsătoriei, fie că revin la numele anterior. Această înțelegere se consemnează în fața notarului.
Situația copiilor minori.
Divorțul la notar poate fi aplicat și atunci când există copii minori, dacă soții convin asupra:
- felului în care va fi exercitată autoritatea părintească după divorț;
- locuinței copilului;
- programului de legături personale (drept de vizită);
- participației financiare la creșterea și educarea copilului (pensia de întreținere).
Nu există tutelă specială sau consiliere judiciară.
Niciunul dintre soți nu trebuie să fie sub tutelă specială sau să beneficieze de consiliere judiciară obligatorie, pentru ca procedura notariale să fie valabilă.
Aceasta condiție presupune că ambii soți trebuie să aibă capacitate legală deplină de a-și exprima voința în ceea ce privește divorțul.
Tutelă specială este aplicată persoanelor care, din motive de sănătate mintală sau dizabilitate, nu pot gestiona singure propriile interese legale. Persoana aflată sub tutelă are nevoie de un tutore care să îi ia decizii juridice.
Consiliere judiciară obligatorie se referă la situații în care o persoană are nevoie de asistență juridică sau reprezentare specială pentru a semna acte legale, pentru că legea recunoaște că nu poate decide singură în mod complet.
Conflicte sau neînțelegeri între soți.
Dacă apar conflicte sau neînțelegeri, notarul poate îndruma părțile fie către mediere, fie către instanța de judecată.
Medierea este o procedură alternativă de soluționare a conflictelor, desfășurată în fața unui profesionist imparțial (mediator). Aceasta poate ajuta la evitarea instanței, însă necesită participarea activă și voluntară a ambilor soți.
Dacă soții nu ajung la un acord în mediere, procesul se va desfășura la instanța de judecată, care va decide asupra divorțului și asupra aspectelor legate de copii sau bunuri.
Divorț la notar: procedură
Depunerea cererii de divorț la notar.
Procedura începe prin depunerea cererii la notar, împreună cu înțelegerea scrisă privind aspectele accesorii ale divorțului, cum ar fi custodia copiilor și pensia de întreținere, dacă este cazul. Cererea se poate depune și prin mandatar cu procură autentică (notarială sau consulară). În cazul avocatului, este necesar un mandat special prin procură autentică, împuternicirea avocațială simplă nefiind suficientă.
Termenul de reflecție de 30 de zile.
După depunerea cererii de divorț, există un termen legal de reflecție de 30 de zile. În acest interval, desfacerea căsătoriei nu se pronunță și soții se pot răzgândi.
Prezentarea personală la notar pentru eliberarea certificatului.
La expirarea celor 30 de zile, soții trebuie să se prezinte personal la notar pentru eliberarea certificatului de divorț. La acest moment, reprezentarea prin mandatar sau avocat nu mai este permisă. Dacă ambii confirmă acordul cu divorțul și condițiile acestuia, notarul emite certificatul de divorț, care va include și înțelegerea privind copiii, dacă există.
Condiții suplimentare privind copiii minori.
Dacă există copii minori, notarul solicită un Raport de Anchetă Socială emis de Autoritatea tutelară de la domiciliul minorului. Acesta are scopul de a verifica dacă interesul superior al copilului este respectat prin înțelegerea părților privind custodia, programul de vizită și pensia de întreținere
Durată totală a procedurii la notar.
Procedura se finalizează, în medie, în aproximativ 35 de zile de la depunerea cererii, incluzând termenul de reflecție și pașii administrativi necesari.
Costuri divorț la notar.
Taxele notariale variază în funcție de biroul notarial și de complexitatea cazului. Conform estimărilor, acestea pot începe de la aproximativ 500 lei și pot depăși 1.500 lei în cazul în care există copii minori și documente suplimentare.
Întrebări frecvente despre divorț la notar.
Poate unul dintre soți să refuze să semneze cererea după depunere?
Da, în termenul de reflecție de 30 de zile, orice soț poate decide să nu mai continue procedura. Dacă unul dintre soți se răzgândește, notarul nu va elibera certificatul de divorț.
Poate divorțul la notar fi făcut dacă unul dintre soți locuiește în altă țară?
Da, dar prezența personală este obligatorie la momentul eliberării certificatului de divorț. În cazul în care nu poate fi prezent, trebuie emisă o procură notarială specială pentru reprezentare, dacă legea permite această soluție, sau se poate amâna momentul final.
Ce se întâmplă dacă soții nu ajung la un acord privind numele după desfacerea căsătoriei?
Notarul poate amâna eliberarea certificatului până când ambii soți decid asupra numelui pe care îl vor purta. În lipsa acordului, procedura nu poate fi finalizată la notar și poate fi necesar să se apeleze la instanță.
Se poate face divorț la notar dacă există copii minori?
Divorțul la notar se poate realiza chiar dacă există copii minori, dar numai dacă ambii părinți sunt de acord asupra tuturor aspectelor care îi privesc. Aceste aspecte includ exercitarea autorității părintești, locuința copilului după divorț, programul de vizitare și menținerea legăturilor personale ale părinților cu copilul, precum și contribuția părinților la creșterea și educarea copilului.
Notarul va solicita un Raport de Anchetă Socială de la autoritatea tutelară, de exemplu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, pentru a se asigura că acordul părinților respectă interesul superior al copilului. În situația în care părinții nu se înțeleg asupra acestor aspecte sau raportul autorității tutelare nu este favorabil, divorțul nu poate fi realizat la notar și trebuie să se desfășoare în fața instanței de judecată.
Ce se întâmplă dacă apar dispute privind bunurile comune?
Divorțul la notar nu poate soluționa conflictele privind bunurile comune. În acest caz, părțile trebuie să apeleze la instanță sau la mediere pentru rezolvarea litigiului.
Poate avocatul să depună cererea de divorț în locul soților?
Doar cu procură specială autentică. Împuternicirea obișnuită de avocat nu este suficientă pentru finalizarea divorțului la notar.
Există situații urgente în care divorțul la notar poate fi accelerat?
Procedura la notar urmează termenul legal de 30 de zile. Nu există scurtături legale, însă dacă ambii soți sunt de acord și toate documentele sunt pregătite, procesul poate fi finalizat imediat după expirarea termenului de reflecție.
Poate notarul refuza să acorde divorțul?
Da, dacă sunt descoperite nereguli în documente, lipsesc acordurile părților sau există neclarități privind copiii minori, autoritatea tutelară sau aspectele accesorii.
3. Divorț în fața instanței de judecată. Proces de divorț.
Ce este un proces de divorț?
Procesul de divorț reprezintă procedura juridică desfășurată în fața instanței de judecată pentru desfacerea căsătoriei. Aceasta se aplică atunci când soții nu ajung la un acord privind divorțul sau asupra aspectelor accesorii ale acestuia, cum ar fi custodia copiilor, pensia alimentară sau împărțirea bunurilor comune.
Instanța analizează cererea de divorț, verifică îndeplinirea condițiilor legale și poate emite hotărâri care să reglementeze toate aspectele legate de despărțirea soților, asigurând respectarea drepturilor și intereselor fiecărei părți, inclusiv ale copiilor.
Divorțul în fața instanței de judecată poate fi solicitat indiferent dacă există sau nu acordul ambilor soți și indiferent dacă există copii minori. Procedura judiciară este aplicabilă atunci când există cel puțin un motiv legal pentru desfacerea căsătoriei:
Când se poate divorța în fața instanței de judecată? Condiții divorț.
Divorțul se poate aacorda indiferent de acordul soților.
Divorțul poate fi pronunțat de instanță indiferent dacă ambii soți sunt de acord sau nu. Chiar atunci când există consens între soți, instanța examinează cererea și verifică îndeplinirea condițiilor legale pentru desfacerea căsătoriei.
Procedura judiciară se simplifică în cazul acordului ambilor soți, deoarece nu apar dispute asupra bunurilor, custodia copiilor sau pensia alimentară, ceea ce reduce durata procesului și costurile aferente. Totuși, chiar și cu acordul soților, instanța trebuie să se asigure că decizia este luată în cunoștință de cauză și că drepturile fiecărei părți sunt respectate.
Trebuie să existe un motiv de divorț, dintre cele prevăzute de lege.
Pentru ca instanța să poată pronunța divorțul, legea prevede existența unui motiv legal care justifică desfacerea căsătoriei. Acest motiv poate fi:
Raporturi grav vătămate între soți.
Instanța poate dispune divorțul dacă din motive temeinice relațiile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Aceasta este cea mai frecventă situație atunci când unul dintre soți solicită divorțul fără acordul celuilalt.
Separarea în fapt de cel puțin 2 ani.
Divorțul poate fi cerut dacă soții au trăit separat în fapt timp de cel puțin doi ani. Legea nu definește strict noțiunea de „separare în fapt”, iar instanța va analiza probele prezentate pentru a verifica această situație.
Starea de sănătate a unuia dintre soți.
Dacă starea de sănătate a unuia dintre soți face imposibilă continuarea căsătoriei, acesta poate solicita divorțul în fața instanței. Judecătorul va analiza documentele medicale și va decide asupra desfacerii căsătoriei.
⚠️ Divorțul în instanță reprezintă procedura legală obligatorie atunci când apar dispute între soți, când există neînțelegeri privind copiii sau împărțirea bunurilor comune, sau când nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru divorțul la notar sau la primărie. Instanța analizează toate aspectele cazului și pronunță o hotărâre care asigură respectarea drepturilor și intereselor fiecărei părți.
Cum se desfășoară procesul de divorț?
Depunerea cererii de divorț și formarea dosarului de judecată.
Unul dintre soți trebuie să depună o cerere de divorț. Aceasta este o cerere de chemare în judecată și va urma procedura judiciară obișnuită. Cererea de divorț se poate depune la registratura instanței, prin poștă/curier sau prin e-mail.
După depunerea cererii, se va forma un dosar de divorț pe rolul instanței respective, care va fi alocat unui complet de judecată (judecător). Dosarul va avea alocat un număr de dosar, iar evoluția sa poate fi urmărită online prin website-ul www.portal.just.ro.
Ambii soți vor primi din partea instanței de judecată citații prin care li se vor comunica documentele de instanță (actele de procedură), emise de instanță sau depuse la dosar de cealaltă parte și, respectiv, datele și orele la care sunt stabilite termenele de judecată.
Unde se depune cererea de divorț?
Cererea de divorț se înregistrează la judecătoria competentă în funcție de ultima locuință comună a soților. Aceasta nu trebuie să corespundă domiciliului înscris în cartea de identitate, ci locuinței efectiv ocupate împreună.
Dacă soții nu au avut o locuință comună:
- cererea se depune la judecătoria de la domiciliul pârâtului (soțul chemat în judecată).
- dacă pârâtul nu are domiciliul în România, competența revine judecătoriei de la domiciliul reclamantului (soțul care introduce cererea).
- dacă niciunul dintre soți nu are domiciliul în România și nu există acord între ei privind instanța, cererea se poate înregistra la orice judecătorie, dar în mod uzual se alege Judecătoria Sector 5 București.
Această stabilire a competenței asigură respectarea procedurii legale și facilitează accesul părților la instanță pentru soluționarea divorțului.
Poți verifica circumscripțiile instanțelor pe www.portal.just.ro. Fiecare judecătorie are în circumscripție mai multe localități și comune, astfel că va trebui să cauți în funcție de denumirea localității unde a fost ultima locuință comună a soților.
Ce cuprinde cererea de divorț?
Cererea de divorț reprezintă o cerere de chemare în judecată și trebuie să includă toate elementele necesare pentru ca instanța să poată analiza legal desfacererea căsătoriei:
- Datele de identificare ale părților – numele soților, adresele de domiciliu și ultima locuință comună.
- Informații despre copii – numele copiilor minori ai soților sau adoptați. Dacă nu există copii minori, acest lucru trebuie menționat explicit.
- Documente justificative – se va anexa copia certificatului de căsătorie și, dacă există copii minori, câte o copie a certificatelor de naștere ale acestora.
- Înțelegerea soților rezultat din mediere – dacă a avut loc mediere, se va include contractul de mediere care reflectă acordul părților privind divorțul și aspectele accesorii, cum ar fi custodia și pensia alimentară.
- Motivele de divorț – în situația în care nu există acord între soți, cererea trebuie să specifice temeiurile legale pentru desfacerea căsătoriei.
- Taxă de timbru pentru divorț – 50 lei – pentru cererea de chemare în judecată privind divorțul. Dacă există partajul bunurilor comune, taxa de timbru pentru partaj se achită separat.
Structură completă a cererii de divorț se asigură că instanța poate analiza rapid și corect cererea, respectând drepturile ambelor părți și interesele copiilor, dacă există.
Cum se judecă cererea de divorț?
Procesul de divorț în instanță începe cu depunerea cererii de chemare în judecată și se desfășoară conform regulilor procedurale civile.
Împăcarea soților.
Împăcarea soților reprezintă situația în care ambii parteneri decid să continue căsătoria și să renunțe la procedura de divorț aflată în curs de judecată.
Dacă, pe parcursul procedurilor, soții se împacă și decid să renunțe la divorț, instanța constată împăcarea și dispune închiderea dosarului de divorț. În acest caz, taxa de timbru se restituie reclamantului.
Împăcarea poate fi documentată printr-o cerere scrisă depusă de ambii soți, în care aceștia declară că renunță la divorț și doresc să continue căsătoria. Instanța poate verifica și alte circumstanțe pentru a se asigura că decizia de împăcare este luată liber și în cunoștință de cauză, fără presiuni sau influențe externe
Cererea soțului pârât.
Soțul chemat în judecată (pârâtul) poate depune și el o cerere proprie de divorț în cadrul aceluiași proces. Aceasta permite pârâtului să solicite desfacerea căsătoriei pe baza propriilor motive sau fapte care au dus la deteriorarea relației.
Pârâtul poate depune cererea:
- cel mai târziu până la primul termen de judecată la care a fost citat legal, pentru faptele petrecute anterior acelei date.
- pentru faptele petrecute ulterior primului termen, pârâtul poate formula cererea până la începerea dezbaterilor asupra fondului cererii inițiate de reclamant.
Depunerea cererii de către pârât permite instanței să analizeze toate aspectele litigioase și motivele ambilor soți, inclusiv eventuale neînțelegeri legate de copii, bunuri sau pensia alimentară, asigurând o soluție echitabilă și completă.
Aspecte accesorii divorțului.
Instanța poate decide asupra mai multor aspecte conexe divorțului, la cererea părților sau din oficiu. Acestea sunt:
Exercitarea autorității părintești
Instanța stabilește modul în care se exercită autoritatea părintească după divorț, asigurând că deciziile privind educația, sănătatea și bunăstarea copiilor sunt luate în interesul superior al acestora.
Contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor
Judecătorul determină obligațiile financiare ale fiecărui părinte pentru asigurarea necesităților copiilor, inclusiv cheltuielile de educație, sănătate și întreținere.
Locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale
Instanța decide unde va locui copilul și stabilește programul de vizitare și petrecere a timpului cu părintele care nu deține custodia principală, pentru a menține relația afectivă cu ambii părinți.
Numele soților după divorț
Judecătorul se pronunță asupra numelui pe care soții îl vor purta după desfăcerea căsătoriei, chiar dacă nu este specificat în cererea inițială.
Locuința familiei și împărțirea bunurilor comune
Instanța poate dispune asupra utilizării locuinței comune și decide modul de împărțire a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, conform regimului matrimonial aplicabil.
Despăgubirea pentru prejudicii materiale sau morale
Soții pot solicita instanței despăgubiri pentru prejudicii materiale sau morale suferite ca urmare a destrămării căsătoriei.
Obligația de întreținere sau prestația compensatorie
Instanța stabilește dacă unul dintre foștii soți are obligația de a plăti întreținere sau prestație compensatorie, pentru a echilibra efectele economice ale divorțului.
Încetarea regimului matrimonial și lichidarea comunității de bunuri
Judecătorul pronunță încetarea regimului matrimonial aplicabil și, dacă este cazul, lichidează comunitatea de bunuri și dispune partajul acestora între soți.
Copiii minori
În cazul existenței copiilor minori (născuți înainte, în timpul căsătoriei sau adoptați), instanța se pronunță obligatoriu asupra:
- exercitării autorității părintești.
- locuinței copilului.
- contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare.
Chiar dacă părțile nu solicită aceste aspecte, instanța le va analiza pentru a proteja interesul superior al copilului.
Reguli în timpul soluționării divorțului în instanță.
Prezența părților la ședințele de judecată.
În procesul de divorț în instanță, părțile trebuie să se prezinte personal la ședințele de judecată, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, cum ar fi: executarea unei pedepse privative de libertate, probleme grave de sănătate, tutelă specială, reședința în străinătate sau alte situații similare care împiedică prezența fizică. Această regulă asigură desfășurarea corectă a procesului de divorț și respectarea drepturilor ambelor părți.
Ascultarea copiilor minori în divorț.
Dacă există copii minori, instanța poate asculta direct copiii pentru a se asigura că deciziile privind custodia, locuința și programul de vizitare respectă interesul superior al copilului. Acest aspect este esențial în procedura de divorț cu copii minori.
Măsuri provizorii în timpul divorțului.
Judecătorul poate dispune măsuri provizorii pe durata procesului de divorț, inclusiv:
- stabilirea locuinței copiilor minori.
- obligația de întreținere și plata alocației de stat pentru copii.
- folosirea locuinței familiei.
Pentru fiecare dintre aceste măsuri, părțile trebuie să depună cereri separate, conform procedurilor legale de divorț.
Ajutorul public judiciar în divorț.
Partea interesată poate solicita ajutor public judiciar pentru divorț, care poate acoperi:
- plata onorariului avocatului pentru reprezentare, asistență juridică sau apărare.
- plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului.
- plata onorariului executorului judecătoresc.
- scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări la plata taxelor judiciare pentru divorț, inclusiv în faza de executare silită.
Aceste reguli sunt esențiale pentru un proces de divorț corect și eficient, protejând drepturile soților și interesul copiilor implicați.
Soluțiile pe care le poate da instanța de judecată în divorț.
Divorțul cu acordul ambilor soți.
Atunci când ambii soți sunt de acord cu divorțul și cu cererile accesorii, judecătorul va consemna înțelegerea acestora și va pronunța o hotărâre judecătorească. În această situație, instanța nu face mențiuni privind culpa vreunui soț. Această procedură simplifică procesul și reduce conflictele între părți.
Divorțul în cazul disputelor între soți.
Dacă soții nu se înțeleg, instanța administrează mijloacele de probă prezentate de fiecare parte:
- înscrisuri,
- martori,
- interogatorii,
- mijloace materiale de probă.
Pe baza acestora, judecătorul decide dacă aprobă divorțul și stabilește culpa pentru desfacerea căsătoriei, care poate reveni:
- soțului reclamant
- soțului pârât
- ambilor soți
Culpa este importantă pentru stabilirea eventualelor despăgubiri materiale sau morale.
Divorțul pentru motive de sănătate.
Când divorțul este cerut pentru că starea de sănătate a unui soț face imposibilă continuarea căsătoriei, instanța verifică probele privind boala și starea de sănătate și pronunță divorțul fără a menționa culpa pentru destrămarea căsătoriei.
Respingerea cererii de divorț.
Dacă probele administrate de instanță arată că doar reclamantul este culpabil pentru destrămarea căsătoriei, iar pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională de divorț, instanța poate respinge cererea ca neîntemeiată.
Totuși, există excepții importante:
- separarea în fapt de cel puțin 2 ani: chiar dacă reclamantul este considerat culpabil, instanța poate admite divorțul dacă soții s-au aflat într-o separare reală pentru o perioadă de cel puțin doi ani.
- asumarea eșecului de către reclamant: dacă reclamantul recunoaște propria culpă pentru destrămarea căsătoriei și își asumă consecințele, instanța poate pronunța totuși divorțul, chiar fără cerere reconvențională din partea pârâtului.
Aceste reguli protejează drepturile părților și permit instanței să soluționeze divorțul judiciar în mod echitabil, chiar și în situațiile conflictuale sau complexe.
Costuri aferente divorțului judiciar
Taxa de timbru
Taxa de timbru pentru procesul de divorț variază între 50 și 200 lei, în funcție de motivele de divorț. Aceasta se poate achita: numerar, virament bancar, sistem online, într-un cont dedicat al unității administrativ-teritoriale, prin mandat poștal.
Onorariile avocatului
Onorariile sunt stabilite liber de avocați, cu recomandarea Uniunii Naționale a Barourilor din România:
- cerere de divorț fără copii minori: 2.560 lei
- cerere de divorț cu copii minori: 3.200 lei.
- stabilirea locuinței copilului, exercitarea autorității părintești, stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, dreptul părintelui sau al altor persoane decât părinții de a avea legături personale cu copilul, locuința familiei: 2.240 lei.
- tutelă, curatelă: 2.240 lei
- punere sub interdicție: 2.240 lei
- tăgada paternității: 3.200 lei
- asistare/reprezentare adopție: 3.840 lei
Aceste sume reprezintă recomandări orientative stabilite de UNBR și nu constituie obligații obligatorii. Ele pot fi ajustate în funcție de gradul de complexitate al dosarului, de volumul de muncă necesar și de politica fiecărui avocat sau cabinet de avocatură. Pentru a afla onorariile exacte aplicabile cazului dumneavoastră, este indicat să consultați un avocat specializat în dreptul familiei.
Reprezentarea la ședințe, căi de atac și alte servicii legale se adaugă la costul total al unui proces de divorț.
⚠️ Comandarea unei cereri de divorț personalizate de pe Rontract poate reduce semnificativ aceste costuri.
Durata procesului de divorț în instanță.
Durata unui proces de divorț depinde de complexitate. În general, un. Proces de divorț poate dura destul de mult timp:
- fără copii minori și caz simplu: 6 luni – 1 an la prima instanță, plus încă 6 luni – 1 an în căile de atac
- cu copii minori și conflicte între soți: 1-2 ani la prima instanță, plus încă 1-2 ani în căile de atac
Întrebări frecvente procese de divorț.
Pot cere divorț la instanță dacă soțul meu nu este de acord?
Da. Instanța poate pronunța divorțul chiar dacă unul dintre soți nu este de acord, însă va analiza motivele invocate și probele prezentate pentru a stabili dacă continuarea căsătoriei este imposibilă.
Ce se întâmplă dacă pe parcursul procesului apar copii minori?
Chiar dacă cererea de divorț a fost depusă inițial fără copii minori, dacă apar copii minori sau se constată că există copii rezultați din căsătorie, instanța va analiza automat exercitarea autorității părintești, locuința copilului și contribuția părinților la creșterea și educarea acestuia.
Ce rol au probele în divorțul judiciar?
Instanța administrează probe pentru a stabili cine este responsabil de destrămarea căsătoriei, pentru a determina custodia copiilor și pentru a decide asupra bunurilor comune (atunci când există și cerere de partaj). Probele pot fi martori, înscrisuri, expertize sau interogatorii.
Pot solicita măsuri provizorii în timpul procesului de divorț?
Da. Instanța poate stabili temporar locuința copiilor, obligația de întreținere, folosirea locuinței familiei sau încasarea alocației, chiar înainte de pronunțarea divorțului final.
Care este impactul culpabilității asupra divorțului?
Dacă instanța stabilește că unul dintre soți este culpabil de destrămarea căsătoriei, acest lucru poate influența obligațiile de despăgubire sau prestația compensatorie. Dacă ambii sunt de acord sau există motive de sănătate, culpa nu se analizează.
Pot renunța la divorț după ce am depus cererea?
Da. Dacă ambii soți se împacă, instanța va constata împăcarea și va închide dosarul, restituind taxa de timbru. Aceasta protejează atât drepturile soților, cât și interesele copiilor implicați.
4. Divorț versus partaj: ce trebuie să știi
Este important de reținut că divorțul nu finalizează complet separarea între soți fără partaj, deoarece bunurile comune trebuie împărțite pentru a clarifica drepturile fiecăruia.
Divorțul și partajul sunt două concepte strâns legate, dar distincte, care se referă la desfacerea căsătoriei și la împărțirea bunurilor comune. Divorțul reprezintă actul legal prin care căsătoria este desființată, stabilind statutul soților după încheierea relației matrimoniale. În schimb, partajul se referă la procedura de împărțire a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, inclusiv locuința familiei, conturile bancare, mașinile sau alte bunuri comune.
În practică, partajul poate fi realizat amicabil, atunci când soții ajung la un acord privind împărțirea bunurilor, sau judiciar, dacă există dispute sau neînțelegeri.
Partajul reprezintă o procedură juridică separată de divorț, care poate fi soluționată simultan cu divorțul, în cadrul aceluiași dosar, sau ulterior, ori de câte ori părțile solicită împărțirea bunurilor comune, fără a fi condiționat de existența unui acord între foștii soți.
