„Vânzarea unei datorii” sau cesiunea de creanță este un concept tot mai întâlnit în România. Conceptul de cesiune de creanță este popular ales în contextul creșterii numărului de creanțe neîncasate de la consumatori, de către profesioniștii care prestează diverse servicii.
Printr-o cesiune de creanță, dreptul de a încasă o sumă datorată este transferat către o altă persoană sau companie. Această practică afectează atât persoane fizice, cât și companiile, și poate fi un instrument util pentru recuperarea sumelor de bani restante. Totuși, cesiunea de creanță implică și riscuri juridice, dacă nu este înțeleasă și aplicată corect.
Cuprins
1. Cesiune de creanță – concept și utilitate
Ce este o creanță?
O creanță este dreptul unei persoane (creditorul) de a solicita unei alte persoane (debitorul) plata unei sume de bani, predarea unui bun sau executarea unei prestații. Cele mai multe creanțe au la bază contracte, civile sau comerciale.
Cu alte cuvinte, creanța este un drept de a primi ceva. În oglindă, datoria este obligația de a da sau de a face acel ceva.
Creanță = dreptul de a primi o sumă de bani, un bun sau altă prestație.
Datorie = obligația debitorului de a plăti o sumă de bani sau de a executa o altă prestație.
Ce este o cesiune de creanță?
Cesiunea de creanță este un mecanism juridic prin care o persoană (cedentul) transferă dreptul de a încasa o creanță asupra debitorului către o altă persoană sau firmă (cesionarul).
Printr-o cesiune de creanță, cedentul (vânzătorul) transferă dreptul de a încasa creanța, dar obligația debitorului rămâne aceeași, cu condiția notificării legale.
💡 Exemplu practic:
Ai împrumutat 3.000 lei unei persoane și ai nevoie urgent de bani. Poți cesiona această creanță către o firmă de recuperare, care îți va plăti, spre exemplu, 2.800 lei, și va încasa integral suma de la debitor.
Caracteristici cesiune de creanță
✅ Cesiunea de creanță este un contract.
Cesiunea de creanță se realizează printr-un contract între cedent și cesionar, care poate fi denumit contract de cesiune de creanță.
Contractul stabilește clar cine transferă dreptul de a încasa suma, cine preia acest drept și care sunt condițiile tranzacției. Contractul trebuie să fie scris pentru a fi valabil, iar lipsa lui poate genera conflicte juridice și contestații din partea debitorului.
✅ Cesiunea de creanță este voluntară.
Cesiunea se realizează pe baza acordului părților implicate. Cedentul decide să transfere dreptul, iar cesionarul acceptă să-l preia. Niciuna dintre părți nu poate fi obligată să încheie contractul de cesiune, ci o fac liber, urmărind propriul interes.
Debitorul nu trebuie să accepte cesiunea în prealabil, însă trebuie notificat pentru ca plata să fie validă către noul creditor.
✅ Printr-o cesiune de creanță se schimbă creditorul.
Principalul efect dintr-o cesiune de creanță este schimbarea creditorului. Dreptul de a încasă suma datorată trece de la cedent la cesionar.
Debitorul rămâne același, însă de la momentul notificării trebuie să plătească cesionarului pentru ca plata să fie considerată valabilă. Această schimbare nu afectează obligațiile debitorului, ci doar destinatarul creanței.
✅ Datoria cesionată nu se stinge.
Este important de subliniat că o cesiune de creanță nu anulează datoria debitorului. Obligația de plată rămâne în continuare, iar cuantumul și termenele de plată se păstrează. Debitorul trebuie să respecte toți termenii inițiali, doar că plata se face către cesionar.
Putem spune că o cesiune de creanță este un transfer de drepturi și nu un mecanism de stingere a datoriei.
Când este utilă o cesiune de creanță?
✔️ Când creditorul are nevoie rapidă de lichidități
Cesiunea de creanță este frecvent utilizată atunci când o persoană sau o firmă are de încasat o sumă, dar nu își permite să aștepte până la scadență. Prin vânzarea creanței, creditorul obține imediat o parte din valoarea acesteia (de regulă, diminuată), transformând o creanță incertă într-un flux de numerar sigur și rapid. Astfel, o cesiune de creanță devine sursa obținerii unor finanțări imediate.
✔️ Când creditorul vrea să reducă riscul de neîncasare
În cazul creanțelor cu risc ridicat, cesiunea de creanță poate fi o modalitate de a limita pierderile. De exemplu, poate fi cazul unor debitori care întârzie constant la plată sau sunt aproape de insolvență.
Prin transferul dreptului de încasare a creanței către o firmă specializată în recuperări, creditorul scapă de povara urmăririi debitorului și își protejează situația financiară. O cesiune de creanță devine instrumentul pentru reducerea riscului de neîncasare a creanței.
✔️ Când o companie vinde portofolii de creanțe restante
Băncile, IFN-urile sau operatorii de telefonie mobilă cesionează frecvent portofolii întregi de creanțe restante către firme de recuperare. În acest fel, își curăță bilanțul de datorii dificil de recuperat și se concentrează pe activitatea principală. Între timp, firmele specializate în recuperări încearcă să colecteze sumele restante.
✔️ Când are loc o reorganizare sau fuziune de companii
În procesele de fuziune sau divizare, creanțele pot fi transferate către entitățile succesoare prin cesiune de creanță.
Mecanismul cesiunii asigură continuitatea drepturilor și obligațiilor între vechea și noua structură juridică. O cesiune de creanță elimină de multe ori necesitatea încheierii unor contracte noi pentru datoriile transmise.
✔️ Când se dorește externalizarea activității de colectare creanțe
Unele companii aleg să cesioneze creanțele de valoare mică sau medie, dar numeroase (facturi restante, penalități minore). O cesiunea de creanță este astfel folosită pentru a nu consuma resurse interne cu urmărirea plăților.
Cesionarea către un terț permite externalizarea completă a procesului de recuperare, economisind timp și costuri administrative pentru respectiva companie.
2. Cesiunea de creanță – condiții și valabilitate
✅ Trebuie să existe un contract de cesiune de creanță.
Cesiunea de creanță se realizează printr-un contract scris între cedent și cesionar. Contractul servește ca dovadă legală a transferului dreptului de a încasa creanța.
Acest contract trebuie să fie scris și să conțină elementele esențiale ale acordului părților, cu atât mai mult cu cât prin efectul său, un terț (debitorul) va dobândi obligații.
Elementele esențiale pe care trebuie să le conțină un contract de cesiune de creanță includ:
- cedentul: persoana sau entitatea care deține creanța și care o transferă.
- cesionarul: persoana sau firma care preia dreptul de a încasa creanța.
- debitorul: persoana sau compania obligată să plătească suma.
- temeiul creanței: menționarea contractului sau al altei operațiuni juridice care a dat naștere creanței cesionate.
- suma creanței: valoarea exactă sau modalitatea de calcul, inclusiv dobânzi sau penalități existente la momentul cesiunii.
- data cesiunii: momentul de la care cesionarul dobândește dreptul de a încasă creanța.
- clauze speciale: cum ar fi modalitatea de plată, termene, drepturi de notificare, posibilitatea recursului în caz de contestare a creanței, sau orice alte condiții negociate între părți.
✅ Debitorul trebuie notificat despre existența cesiunii de creanță.
Notificarea debitorului este un pas esențial pentru ca debitorul să fie obligat către cesionar. Este o condiție de opozabilitate a cesiunii față de debitor.
Prin notificarea unei cesiuni de creanță, debitorul este informat că dreptul de a încasă creanța a fost transferat, respectiv către cine trebuie efectuată plata.
Notificarea poate fi trimisă prin scrisoare recomandată, e-mail certificat sau alte metode prevăzute de lege. Păstrarea dovezii notificării este obligatorie, întrucât protejează cesionarul în cazul unui litigiu.
✅ Pentru o cesiune de creanță, nu este necesar acordul debitorului.
Ca regulă în materie, debitorul nu trebuie să consimtă la transferul dreptului de încasare a creanței între cedent și cesionar. Această regulă face diferența față de alte tipuri de modificări contractuale, unde acordul debitorului este necesar și obligatoriu. Totuși, notificarea debitorului rămâne de opozabilitate pentru ca plata către cesionar să fie obligatorie.
✅ Creanța se transmite în forma existentă.
Cesionarul preia creanța exact așa cum există, fără a modifica condițiile inițiale. Aceasta include valoarea datorată, dobânzile, penalitățile și orice clauze contractuale existente. Nicio parte nu poate modifica unilateral termenii creanței fără consimțământul debitorului. Astfel, drepturile și obligațiile rămân aceleași, doar creditorul se schimbă.
3. Ce se întâmplă dacă o cesiune de creanță nu este notificată?
Dacă cesiunea de creanță nu este notificată debitorului, situația se complică și poate avea efecte juridice importante.
⚠️ Plata către cedent rămâne valabilă
Debitorul poate efectua plata către cedent și aceasta va fi considerată legală. Cesionarul nu poate solicita aceiași sumă din nou, pentru că plata făcută în lipsa notificării este protejată de lege.
Riscuri:
- confuzie între părți: cesionarul poate solicita plata după ce debitorul a achitat deja creanța către cedent, ceea ce poate genera dispute sau cereri de restituire.
- dovada plății: debitorul trebuie să păstreze documentele care demonstrează plata către cedent. Cesionarul ar putea susține că nu a primit suma.
- costuri legale suplimentare: cesionarul ar putea fi nevoit să inițieze acțiuni legale pentru a clarifica situația, chiar dacă plata a fost deja efectuată.
⚠️ Debitorul nu este obligat să plătească cesionarul
Până la primirea notificării, debitorul nu are obligația de a plăti cesionarului. Astfel, cesionarul nu poate încasa creanța de la debitor decât după ce notificarea de cesiune de creanță a fost corect transmisă.
Riscuri:
- întârzierea în recuperarea creanței: cesionarul nu poate solicita plata până când debitorul nu primește notificarea, ceea ce poate întârzia recuperarea fondurilor.
- necorelarea termenelor: dacă plata era așteptată la o dată fixă, cesionarul poate pierde dobânzi sau penalități suplimentare din cauza întârzierii notificării.
- confuzie pentru debitor: debitorul poate fi derutat de două solicitări simultane dacă nu a fost notificat corect, ceea ce poate genera nemulțumire și dispute.
⚠️ Riscuri pentru cesionar
Cesionarul nu poate pune în aplicare măsuri de executare silită până când debitorul nu este notificat. Astfel, există riscul de conflicte sau neînțelegeri dacă debitorul plătește cedentului și cesionarul încearcă ulterior să solicite aceiași sumă.
Riscuri:
- lipsa dreptului de executare: cesionarul nu poate pune în aplicare măsuri de recuperare silită până când notificarea nu este efectuată.
- posibile contestații: debitorul poate contesta creanța dacă consideră că nu a fost notificat corect sau nu are documentele complete.
- pierdere financiară: dacă debitorul plătește cedentul, cesionarul poate pierde o parte din suma așteptată, ceea ce afectează profitabilitatea tranzacției.
4. Cesiuni frecvente pe piața din România
Frecvent, furnizorii de utilități transferă către firme specializate dreptul de a încasă facturi restant. Creanțele se transferă fără a schimba contractul inițial dintre furnizor și consumator. Aceasta înseamnă că:
- contractul de furnizare rămâne neschimbat, iar debitorul își păstrează aceleași obligații inițiale.
- doar dreptul de a încasă sumele datorate (creanța) trece de la furnizor la cesionar.
- debitorul trebuie notificat oficial despre cesiune, pentru ca plățile efectuate către cesionar să fie valabile.
💡 Operatorii de telefonie mobilă
Operatorii de telefonie mobilă cesionează frecvent facturi restante către firme specializate în recuperarea creanțelor. Se folosește o cesiune de creanță atunci când un client întârzie plata facturilor și compania preferă să transfere dreptul de încasare către un terț, în loc să gestioneze intern recuperarea.
Exemplu practic
O factură neachitată la un abonament de telefonie mobilă, în valoare de 300 lei, poate fi cesionată unei firme de recuperare. Firma cesionară poate solicita debitorului plata integrală sau poate adăuga penalități pentru întârziere, conform contractului inițial și legislației aplicabile.
Impact asupra consumatorului
Debitorul poate primi notificări prin poștă, apeluri telefonice sau e-mailuri. Deși poate fi deranjant, consumatorul are dreptul să verifice legalitatea creanței, să solicite copii ale facturilor și să conteste eventualele sume suplimentare nejustificate.
💡 Bănci și IFN-uri
Băncile și instituțiile financiare non-bancare (IFN-uri) cesionează frecvent creditele neperformante către companii specializate în recuperarea creanțelor. Scopul este de a-și curăța bilanțul și de a externaliza recuperarea sumelor restante.
Exemplu practic
Un credit de consum neplătit poate fi preluat de o firmă de recuperare. Firma va contacta debitorul pentru a negocia plata sau, în caz de refuz, poate iniția proceduri legale de executare silită.
Impact asupra consumatorului
Debitorul poate fi contactat telefonic sau prin notificări scrise și poate fi supus penalităților sau dobânzilor suplimentare.
Dreptul de a verifica legalitatea creanței și modul de calcul al sumelor datorate rămâne intact. Similar, dreptul de a contesta clauzele abuzive din contractele de credit sau alte produse financiare nu va fi afectat de cesiunea de creanță. Consumatorii rămân în continuare protejați de legislația împotriva abuzurilor profesioniștilor.
💡 Furnizori de utilități și servicii (gaz, energie, cablu)
Furnizorii de utilități și servicii cesionează facturile restante către firme de colectare a creanțelor, pentru a recupera sumele neachitate fără a suprasolicita resursele interne.
Exemplu practic
O factură neplătită la energie electrică, în valoare de 500 lei, poate fi cesionată unei firme de colectare, care va trimite somații, notificări legale și, dacă este necesar, va iniția acțiuni de recuperare.
Impact asupra consumatorului
Consumatorul poate primi multiple notificări și contacte telefonice. Deși poate fi stresant, debitorul păstrează dreptul de a verifica legalitatea facturii și penalităților aplicate și poate contesta orice sumă nejustificată.
5. Cesiune de creanță – sfaturi pentru consumatori
📌 Solicitați documente care atestă preluarea creanței și suma exactă datorată.
Debitorul are dreptul să primească documente oficiale care să confirme preluarea creanței de către cesionar și să indice clar suma datorată, inclusiv dobânzile și penalitățile aplicabile. Aceasta oferă siguranță juridică, protejând consumatorul împotriva cererilor abuzive.
📌 Solicitați copie de pe contractul de cesiune de creanță.
Debitorul are dreptul legal de a cunoaște condițiile transferului creanței, inclusiv cine este cesionarul și suma exactă datorată. De multe ori, va fi un contract de cesiune colectivă a unui grup de creanțe.
Uneori, profesioniștii vor refuza eliberarea documentelor justificate sub pretextul confidențialității. Nu este o practică legală. Debitorul al cărui creanță este cedată are dreptul de a cunoaște condițiile transferului.
Dacă cedentul sau cesionarul refuză să prezinte documentele, instanța de judecată poate obliga prezentarea lor. Debitorul poate solicita în instanță verificarea legalității creanței și a sumelor solicitate, iar profesionistul este obligat să furnizeze toate documentele justificative.
📌 Nu efectuați plăți fără să verificați condițiile cesiunii de creanță.
Înainte de a face orice plată către cesionar, este recomandat să verificați modul în care a fost efectuat transferul drepturilor și condițiile stabilite în contractul de cesiune. Dacă există discrepanțe între suma reclamata și cea reală sau dacă plata a fost deja efectuată către cedent, sesizați aceste aspecte.
În procesul de cesiune a creanțelor, necorelațiile între plățile efectuate de debitor și evidențele cesionarului sunt o situație întâlnită frecvent. Aceste discrepanțe pot apărea din mai multe motive: erori în transmiterea datelor de la cedent către cesionar, întârzieri în actualizarea registrelor de plată, diferențe în aplicarea dobânzilor sau penalităților și, uneori, chiar comunicări incomplete între părți.
📌 Cereți consiliere juridică sau contactați ANPC.
În situațiile în care există neclarități privind cesiunea de creanță, debitorul poate să solicite asistență juridică calificată sau să contacteze Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului. Acest lucru asigură respectarea drepturilor legale, verificarea corectitudinii notificării privind o cesiune de creanță și prevenirea eventualelor abuzuri.
6. Ce trebuie să mai știi despre cesiunea de creanță?
✔️ Părțile pot interzice o cesiune de creanță între ele.
Contractele civile sau comerciale pot conține limitări ale dreptului la cesiune de creanță. Dacă contractul dintre cedent și debitor stabilește restricții sau interdicții privind cesiunea creanței, debitorul nu este obligat să plătească cesionarului până când aceste condiții nu sunt respectate.
Cea mai frecventă asemenea condiție este cea a acordului prealabil. Mai exact, părțile pot stabili că este necesar acordul debitorului înainte de o cesiune de creanță. În asemenea caz, simpla notificare cu privire la cesiunea de creanță nu este suficientă.
Dacă există limitări ale dreptului de cesiune de creanță, transferul devine eficient doar după îndeplinirea lor. Nerespectarea condițiilor convenite de părți poate rezulta într-o încălcare a contractului, cu dreptul debitorului de a cere rezilierea sau despăgubiri.
✔️ Cesiunea de creanță este obligatorie, cesiunea de contract nu.
Cesiunea unui contract ar presupune transferul întregului raport contractual, inclusiv obligațiile de furnizare a serviciului. Cesiunea de contract nu produce efecte juridice asupra consumatorului fără acordul său.
Debitorul trebuie să primească o notificare oficială și să fie invitat să-și exprime consimțământul pentru transferul contractului. Orice solicitare de plată sau modificare contractuală fără acest acord poate este nelegală. Dacă te afli în asemenea situație, poți refuza cesiunea.
Totuși, unele contracte de furnizare includ clauze prin care consumatorul își exprimă consimțământul anticipat pentru o eventuală cesiune a contractului către terți. Practic, la semnarea contractului, consumatorul ar accepta implicit că drepturile și obligațiile sale pot fi transferate unei alte entități în viitor. Dacă o asemenea clauză elimină sau limitează în mod nejustificat drepturile consumatorului, poate fi abuzivă.
✔️ Creanța asupra unei sume de bani poate fi cedată parțial.
O creanță care vizează o sumă de bani poate fi transferată unui cesionar doar în parte, fără a afecta restul dreptului de creanță al cedentului. Aceasta înseamnă că mai mulți cesionari pot deține drepturi asupra unor porțiuni distincte ale aceleași creanțe. Fiecare preia prin cesiune de creanță doar partea care i-a fost cedată.
Această posibilitate oferă flexibilitate juridică și financiară atât cedentului, cât și cesionarului, fără a afecta drepturile debitorului. Debitorul rămâne obligat să plătească suma datorată conform proporției transferate și trebuie să fie notificat corespunzător pentru fiecare cesiune parțială.
