Suspendarea actului administrativ – când și cum o obții?

Ai primit un act administrativ care îți afectează drepturile și nu poți aștepta ani de zile până când instanța se pronunță pe fond? Exact pentru această situație există suspendarea actului administrativ. Prevede un mecanism legal prin care poți opri temporar efectele unui act potențial nelegal, până când judecătorul analizează în detaliu dacă actul respectă legea.

Fără suspendare, actul produce efecte imediat: demolarea continuă, autorizația rămâne retrasă, sancțiunile administrative sunt executorii. Cu suspendarea obținută, efectele se opresc până la soluționarea litigiului. Marchează diferența dintre a fi protejat pe durata procesului și a suporta consecințe care, ulterior, pot fi imposibil de remediat.

Află ce este suspendarea actului administrativ, când o poți solicita, ce condiții trebuie să îndeplinești și cum funcționează procedura pas cu pas.

Studiu de caz: Realitatea Plus vs. CNA – suspendare act administrativ în sub 24 de ore

Cazul Realitatea Plus din 7-8 aprilie 2026 este unul dintre cele mai recente exemple de suspendare a unui act administrativ. Merită analizat nu doar pentru popularitatea subiectului, ci și pentru că ridică câteva semne de întrebare legitime din perspectivă procedurală.

Ce s-a întâmplat?

Pe 7 aprilie 2026, CNA a adoptat Decizia nr. 259/2026 prin care a retras licența audiovizuală a postului Realitatea Plus, invocând amenzi neplătite din perioada 2024-2025. Actul era executoriu de drept – postul urma să înceteze emisia imediat după comunicarea deciziei către distribuitori.

Pe 8 aprilie 2026, dimineața, reprezentanții postului au depus la Curtea de Apel București atât o cerere de suspendare a actului administrativ, cât și o acțiune în anulare. În aceeași zi, Curtea a admis cererea de suspendare prin Hotărârea din 08.04.2026 din dosarul 2076/2/2026 înregistrat pe rolul CAB, dispunând suspendarea executării Deciziei CNA nr. 259/07.04.2026.

Procedura a durat mai puțin de 24 de ore de la emiterea actului până la suspendarea lui de către instanță.

Ce e remarcabil din punct de vedere juridic?

Suspendarea a fost acordată pe fondul unor argumente care pot fi solide: postul susținea că amenzile fuseseră în realitate achitate, ceea ce ridica o îndoială serioasă asupra legalității actului – cazul bine justificat cerut de lege. Paguba iminentă era evidentă: încetarea emisiei unui post TV este un prejudiciu ireversibil prin excelență, imposibil de reparat ulterior prin despăgubiri bănești.

Unul dintre argumentele centrale ale Realității Plus a fost că amenzile erau achitate la momentul deciziei CNA – argument invocat atât în fața Consiliului, cât și în cererea de suspendare depusă la instanță.

Realitatea faptică este mai nuanțată. În ședința din 7 aprilie, CNA a acordat o pauză de o oră tocmai pentru ca postul să aducă dovezile de plată. Ordinele de plată prezentate la reluarea ședinței aveau data din chiar ziua respectivă – ceea ce înseamnă că cel puțin o parte din amenzi fuseseră achitate în timpul pauzei, nu anterior ședinței. Vicepreședintele CNA a acuzat explicit că avocatul postului indusese în eroare consiliul înainte de pauză.

De ce contează din perspectiva suspendării. Dacă amenzile erau achitate înainte de ședință, cazul bine justificat este solid – CNA a emis un act pe o premisă falsă. Dacă plata s-a făcut în cursul ședinței, temeiul actului putea fi legal la momentul emiterii, iar argumentul devine mai fragil.

Unde apar semnele de întrebare procedurale?

Ceea ce atrage atenția nu este soluția în sine, ci rapiditatea desfășurării întreagii proceduri de suspendarea actului administrativ. Câteva aspecte merită analizate.

Citarea părților în câteva ore

Legea prevede că instanța soluționează cererea de suspendare de urgență, cu citarea părților. Citarea se face de regulă prin poștă sau agent procedural – o procedură care durează minimum câteva zile lucrătoare (art. 154 alin (1)-(5) Cod procedură civilă).

Există și posibilitatea citării prin mijloace alternative – email, fax, telefon – dar cu o condiție importantă: persoana citată trebuie să fi ales ea însăși aceste mijloace printr-un act de procedură anterior (art. 154 alin (6) Cod procedură civilă). CNA, în calitate de pârât, nu ar fi avut cum să fi indicat un asemenea mijloc alternativ de citare pentru un dosar înregistrat în aceeași dimineață.

Asta înseamnă fie că procedura de citare a fost una atipică, fie că reprezentanții CNA s-au prezentat din proprie inițiativă la termen – ceea ce nu echivalează cu o citare legală, dar poate acoperi viciile de citare.

⚠️ Viteza întregii proceduri – de la înregistrarea cererii până la soluționarea ei în aceeași zi – reprezintă o abatere semnificativă de la practica obișnuită a instanțelor de contencios administrativ din România și ridică întrebări legitime cu privire la respectarea garanțiilor procedurale ale ambelor părți.

Termenul de judecată stabilit în aceeași zi

În mod obișnuit, un dosar nou înregistrat parcurge un traseu intern înainte ca instanța să poată fixa termen: înregistrare la registratură, repartizare aleatorie pe complet, analiza de către judecătorul de serviciu sau de completul repartizat, emiterea citațiilor.

Teoretic, nimic din lege nu interzice fixarea unui termen chiar în ziua înregistrării dosarului. Practic însă, nu se întâmplă ca  toate aceste etape să se comprime în câteva ore, mai ales în cazurile ca acesta, când pârâtul trebuie să fie prezent sau reprezentat în mod legal.

⚠️ Stabilirea termenului în aceeași zi cu înregistrarea cererii este atipică față de parcursul obișnuit al unui dosar și ridică întrebări similare privind respectarea etapelor procedurale obligatorii.

Dosarul de la CNA

De obicei, în procesele de contencios-administrativ, instanțele solicită autorității publice să depună actul atacat și documentația care a stat la baza emiterii lui. Într-o procedură derulată în câteva ore, e greu de stabilit dacă această etapă a fost respectată sau dacă instanța a judecat exclusiv pe baza documentelor depuse de reclamant.

Eliminarea dosarului de pe portal.just.ro

Dosarul nr. 2076/2/2026 nu mai apare în prezent pe portalul instanțelor de judecată. Absența dosarului din sistemul public de evidență al instanțelor este o anomalie. Portalul instanțelor de judecată funcționează ca un registru public permanent – odată înregistrat, un dosar rămâne vizibil și accesibil publicului pe toată durata sa și ulterior, inclusiv după soluționare.

Nu există o procedură ordinară prin care un dosar înregistrat să dispară din sistem. Ștergerea sau ascunderea unui dosar nu este o operațiune automată sau tehnică – presupune o intervenție activă în sistem, care ar trebui să fie justificată printr-un temei legal explicit. În absența unei justificări din partea instanței, dispariția dosarului 2076/2/2026 din portal reprezintă o anomalie față de funcționarea obișnuită a sistemului de transparență judiciară.

1. Ce este actul administrativ?

1.1. Noțiune

Actul administrativ este documentul prin care o autoritate publică îți impune o obligație, îți acordă sau îți retrage un drept. Este manifestarea unilaterală de voință a statului față de tine – fără să fie nevoie de acordul tău.

Exemple frecvente cu care te poți întâlni în practică: autorizația de construire, decizia de impunere fiscală emisă de ANAF, procesul-verbal de contravenție (citește despre cum contești), decizia de concediere din funcție publică, autorizația de funcționare, hotărârea consiliului local.

1.2. Prezumția de legalitate

Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate – se consideră că a fost emis cu respectarea legii până când o instanță decide altfel. În alte cuvinte, se prezumă că măsurile dispuse pe autoritatea publică sunt corecte și legale. Gândește-te a prezumția de nevinovăție – cine susține că s-a comis nelegalitatea trebuie să dovedească.

Consecința directă: actul este executoriu din oficiu, adică produce efecte imediat, fără acordul destinatarului și fără să aștepte finalizarea unui eventual litigiu privind fondul. Un act potențial nelegal îți afectează drepturile pe toată durata unui proces care poate dura ani. Tocmai de aceea procedura suspendării este esențială.

2. Ce este suspendarea actului administrativ?

2.1. Noțiune

Suspendarea actului administrativ este o măsură provizorie și excepțională prin care instanța de judecată dispune întreruperea temporară a efectelor unui act administrativ. Pe durata suspendării, actul nu mai produce consecințe juridice – nu mai poate fi pus în executare și nu mai generează obligații pentru cel vizat.

Caracterul provizoriu este esențial: suspendarea nu rezolvă problema de fond, ci o amână. Actul continuă să existe din punct de vedere juridic – este doar înghețat temporar, până când instanța se pronunță dacă este legal sau nu.

Caracterul excepțional înseamnă că suspendarea nu se acordă automat. Actul administrativ beneficiază de prezumția de legalitate și este executoriu din oficiu – statul nu trebuie să demonstreze că actul e legal pentru a-l pune în aplicare. Suspendarea răstoarnă temporar această logică, motiv pentru care instanța o acordă doar în condiții stricte, prevăzute expres de lege.

2.2. De ce există această instituție juridică?

Fără suspendare, orice persoană care contestă un act administrativ s-ar afla în imposibilitate practică de a se proteja pe durata unui proces. Un litigiu în contencios administrativ durează în medie 1-3 ani, uneori mai mult. În tot acest timp, actul produce efecte – demolarea continuă, executarea silită avansează, autorizația rămâne suspendată. Chiar dacă persoana câștigă procesul la final, consecințele pot fi ireversibile.

Suspendarea echilibrează această inegalitate: îți oferă protecție provizorie tocmai în perioada în care ești cel mai vulnerabil – între momentul emiterii actului și momentul în care instanța se pronunță definitiv.

2.3. Suspendare vs. anulare – care e diferența?

Suspendarea nu desființează actul, ci îi îngheață temporar efectele. Actul continuă să existe și poate redeveni executoriu dacă instanța respinge ulterior cererea de anulare. Anularea, în schimb, desființează actul definitiv.

Suspendarea este o măsură de protecție provizorie pentru durata procesului. Anularea este scopul final al litigiului.

2.4. Exemple din practică

Autorizație de construire contestată

Vecinul a obținut o autorizație de construire pe care o consideri nelegală. Fără suspendare, lucrările continuă pe toată durata procesului. Chiar dacă câștigi în instanță, demolarea unei construcții finalizate este incomparabil mai dificilă decât oprirea lucrărilor la timp. Suspendarea oprește lucrările până la soluționarea litigiului.

Decizie de impunere fiscală

ANAF a emis o decizie de impunere cu o sumă mare pe care o contești. Fără suspendare, suma devine executorie imediat – ANAF poate porni poprirea pe conturi sau sechestrul pe bunuri. Suspendarea blochează executarea până la soluționarea contestației.

Sancțiune disciplinară a unui funcționar public

Un funcționar public suspendat din funcție printr-un act pe care îl consideră nelegal poate solicita suspendarea actului. Dacă o obține, revine la serviciu până la soluționarea fondului.

Hotărâre a consiliului local

O hotărâre de consiliu local cu impact direct asupra proprietății sau activității tale poate fi suspendată dacă îndeplinești condițiile, împiedicând aplicarea ei până la pronunțarea instanței.

3. Când poți cere suspendarea actului administrativ – art. 14 vs. art. 15 din Legea 554/2004

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează două mecanisme distincte de suspendare, în funcție de momentul în care formulezi cererea.

3.1. Suspendare înainte de acțiunea în anulare – art. 14

Poți solicita suspendarea după ce ai formulat plângerea prealabilă, înainte de a introduce acțiunea în anulare. Suspendarea durează până la pronunțarea instanței de fond.

Atenție: dacă obții suspendarea în temeiul art. 14, ești obligat să introduci acțiunea în anulare în termen de 60 de zile. Dacă nu, suspendarea încetează de drept, fără nicio formalitate.

3.2. Suspendare odată cu acțiunea în anulare – art. 15

Poți solicita suspendarea prin chiar acțiunea în anulare sau printr-o cerere separată după introducerea acesteia. Suspendarea acordată în temeiul art. 15 durează până la soluționarea definitivă a cauzei – inclusiv în recurs.

3.3. Care e diferența practică?

Suspendarea obținută în baza art. 14 are durată mai scurtă și este mai vulnerabilă. Cea obținută în baza art. 15 oferă protecție pe toată durata litigiului, inclusiv în recurs – dar presupune că ai deja introdusă acțiunea în anulare.

4. Condițiile cumulative pentru suspendarea actului administrativ

Instanța dispune suspendarea doar dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții. Lipsa oricăreia duce la respingerea cererii.

4.1. Cazul bine justificat

Cazul bine justificat reprezintă împrejurările de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ. Este prima condiție cumulativă pentru obținerea suspendării și cea care definește pragul de analiză al instanței în această procedură.

Ce analizează instanța – și ce nu analizează

Distincția esențială: instanța nu verifică dacă actul este nelegal – aceasta este sarcina procesului pe fond. Verifică doar dacă există dubii rezonabile, vizibile, cu privire la legalitatea lui. Este o analiză sumară, provizorie, care nu prejudecă soluția din acțiunea în anulare.

Practic: nu trebuie să dovedești că actul e nelegal, ci că există motive serioase să crezi că ar putea fi.

Situații recunoscute în practică

• Actul emis de un organ necompetent este unul dintre cele mai clare cazuri – dacă autoritatea care a emis actul nu avea atribuții legale în domeniu, îndoiala asupra legalității este evidentă și ușor de demonstrat prin simpla verificare a competențelor legale.
• Actul emis în baza unor dispoziții legale declarate neconstituționale creează automat o îndoială serioasă – temeiul legal al actului a fost eliminat din ordinea juridică, ceea ce pune sub semnul întrebării legalitatea întregului act.
• Actul nemotivat sau insuficient motivat ridică dubii cu privire la temeinicia și legalitatea lui – legea impune autorităților publice obligația de motivare tocmai pentru a permite controlul legalității, iar lipsa motivării îngreunează sau face imposibil acest control.
• Actul modificat substanțial în calea recursului administrativ față de forma inițială poate indica vicii în procedura de emitere sau în analiza contestației administrative.

Ce nu constituie caz bine justificat

• Simplul dezacord cu conținutul actului nu este suficient.
• Afirmații generale despre nelegalitatea actului, fără argumente concrete și dovezi care să le susțină, nu creează îndoiala serioasă cerută de lege.
• Instanțele resping cererile în care reclamantul invocă nelegalitatea actului fără să indice împrejurări concrete, verificabile, care să pună sub semnul întrebării legalitatea acestuia.

Cum dovedești cazul bine justificat

Cazul bine justificat se dovedește prin înscrisuri care să ateste împrejurările invocate – extrase din legislație, decizii ale Curții Constituționale, acte care atestă competența sau incompetența organului emitent, documente care arată viciile procedurii de emitere. Cu cât argumentele sunt mai concrete și mai bine documentate, cu atât instanța are o bază mai solidă pentru a constata existența îndoielii serioase asupra legalității actului.

4.2. Paguba iminentă

Paguba iminentă reprezintă un prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat dacă actul se execută înainte de soluționarea fondului. Este a doua condiție cumulativă pentru obținerea suspendării și, în practică, cea mai dificil de dovedit.

Ce înseamnă iminentă?

Paguba trebuie să fie previzibilă în mod rezonabil – nu speculativă sau ipotetică. Instanța verifică dacă executarea actului, înainte de finalizarea procesului, ar produce un prejudiciu concret și serios.

O pagubă prea îndepărtată în timp sau incertă poate să nu îndeplinească această condiție. Jurisprudența națională a statuat că dacă efectele vătămătoare ale actului se produc la un moment suficient de îndepărtat față de momentul soluționării cererii de suspendare, condiția iminenței nu este îndeplinită.

Ce înseamnă greu sau imposibil de reparat?

Nu orice prejudiciu se califică. Inconvenientele minore, pierderile recuperabile prin despăgubiri ulterioare sau situațiile care pot fi remediate după câștigarea procesului nu constituie pagubă iminentă în sensul legii.

Condiția este îndeplinită atunci când executarea actului produce consecințe ireversibile – sau care pot fi întoarse doar cu eforturi disproporționate.

Exemple recunoscute în practică

• Demolarea unei construcții este exemplul clasic – odată demolată, reconstrucția nu mai poate repara integral prejudiciul.
• Executarea silită a unei sume mari poate afecta iremediabil activitatea unei firme, mai ales dacă duce la blocarea conturilor sau vânzarea forțată a bunurilor.
• Retragerea sau suspendarea unei autorizații de funcționare face imposibilă desfășurarea activității pe toată durata procesului, cu pierderi zilnice concrete și dificil de recuperat ulterior.
• Pierderea unui teren sau imobil prin executare silită înaintea soluționării fondului poate crea o situație imposibil de remediat dacă bunul este înstrăinat, între timp, către un terț de bună-credință.

Ce nu constituie pagubă iminentă

• Simpla obligație de plată a unei sume, dacă aceasta poate fi recuperată ulterior prin restituire, nu îndeplinește de regulă condiția.
• Inconvenientele administrative, costurile suplimentare recuperabile sau disconfortul cauzat de aplicarea actului nu sunt suficiente.
• Instanțele resping cererile de suspendare în care reclamantul invocă prejudicii vagi, nedovedite sau care pot fi acoperite integral prin despăgubiri.

Cum o dovedești?

Paguba iminentă nu se prezumă – trebuie dovedită prin înscrisuri concrete: documente care atestă valoarea prejudiciului, dovezi ale executării iminente, acte care demonstrează că prejudiciul este ireversibil, rapoarte de expertiză. Cu cât dovezile sunt mai concrete și mai specifice situației tale, cu atât șansele de admitere a cererii de suspendare sunt mai mari.

5. Procedura pentru suspendarea actului administrativ

Pasul 1 – Depune plângerea prealabilă

Înainte de a te adresa instanței cu cererea de suspendare, trebuie să fi sesizat autoritatea publică emitentă sau autoritatea ierarhic superioară prin plângerea prealabilă.

Plângerea prealabilă se adresează în scris și trebuie să identifice clar actul contestat, motivele pentru care îl consideri nelegal și ce soliciți autorității. Dovada depunerii ei – confirmare de primire, număr de înregistrare – este obligatorie la dosarul instanței. Nu trebuie să aștepți răspunsul autorității – poți formula cererea de suspendare imediat după depunerea plângerii, fără să mai aștepți cele 30 de zile de răspuns.

Există situații în care plângerea prealabilă nu este obligatorie: când autoritatea emite un nou act cu același conținut ca unul deja suspendat de instanță, când acțiunea este introdusă de prefect, Avocat al Poporului sau Ministerul Public, sau în alte cazuri expres prevăzute de lege.

⚠️ Excepție: actele administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice. În aceste cazuri, plângerea prealabilă nu mai este obligatorie – legiuitorul a recunoscut că solicitarea revocării unui act deja executat și integrat în raporturi juridice existente ar fi lipsită de efect practic.

Pasul 2 – Formulează cererea de suspendare

Cererea de suspendare se depune la tribunalul în a cărui circumscripție teritorială își are sediul autoritatea publică emitentă sau la tribunalul de la domiciliul reclamantului – ai posibilitatea să alegi.

Cererea pentru suspendare actului administrativ este o cerere de chemare în judecată care trebuie să conțină în mod obligatoriu:

• Identificarea precisă a actului a cărui suspendare o soliciți – numărul, data, emitentul și conținutul esențial al actului. O identificare vagă poate duce la respingerea cererii.
• Dovada formulării plângerii prealabile – copia plângerii însoțită de dovada comunicării ei către autoritate (confirmare de primire, număr de înregistrare). Fără această dovadă, cererea este inadmisibilă.
• Argumentele privind cazul bine justificat – nu afirmații generale, ci împrejurări concrete de fapt și de drept care creează îndoiala serioasă asupra legalității actului. Cu cât sunt mai specifice și mai bine documentate, cu atât sunt mai convingătoare.
• Argumentele privind paguba iminentă – descrierea concretă a prejudiciului pe care executarea actului l-ar produce înainte de soluționarea fondului și a motivelor pentru care acesta este greu sau imposibil de reparat ulterior.
• Înscrisurile doveditoare – toate documentele care susțin argumentele tale: actul contestat, acte normative relevante, dovezi ale prejudiciului iminent, orice alte înscrisuri pertinente.

Pasul 3 – Soluționarea de urgență

Instanța soluționează cererea de suspendare de urgență, cu citarea părților. Spre deosebire de procesul pe fond – care poate dura ani – această etapă este scurtă, de regulă câteva săptămâni sau luni.

Judecătorul analizează sumar dacă condițiile legale sunt îndeplinite, fără să prejudece fondul cauzei. Nu se pronunță dacă actul este nelegal – verifică doar dacă există îndoiala serioasă asupra legalității și dacă paguba iminentă este dovedită. Această distincție este esențială: poți obține suspendarea chiar dacă instanța nu știe încă dacă vei câștiga procesul principal.

Ambele părți sunt citate și pot depune înscrisuri și argumente. Autoritatea publică va susține de regulă că actul este legal și că nu există pagubă iminentă. Calitatea argumentelor și a dovezilor prezentate de fiecare parte influențează direct soluția.

Pasul 4 – Hotărârea instanței

Instanța pronunță o hotărâre judecătorească prin care admite sau respinge cererea de suspendare.

Dacă cererea este admisă, hotărârea este executorie de drept – produce efecte imediat, fără să fie nevoie de învestire cu formulă executorie sau de alte formalități. Autoritatea publică este obligată să respecte suspendarea de îndată ce hotărârea este pronunțată.

Dacă cererea este respinsă, poți ataca hotărârea cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare – un termen foarte scurt, care impune o reacție rapidă.

Hotărârea de admitere poate fi și ea atacată cu recurs de către autoritatea publică, tot în 5 zile. Recursul nu suspendă automat efectele hotărârii de suspendare – actul rămâne suspendat până la soluționarea recursului, dacă instanța de recurs nu decide altfel.

Termene importante

Termenele în procedura de suspendare actului administrativ sunt scurte și sancțiunile pentru nerespectarea lor sunt severe. Ratarea unui termen poate duce la pierderea dreptului de a solicita suspendarea sau la încetarea de drept a unei suspendări deja obținute.

• 30 de zile de la luarea la cunoștință a actului este termenul în care trebuie formulată cererea de suspendare în temeiul art. 14. Termenul curge de la data comunicării actului sau de la data la care ai luat efectiv cunoștință de el – nu de la data emiterii.
• 60 de zile de la obținerea suspendării în temeiul art. 14 este termenul în care trebuie introdusă acțiunea în anulare. Dacă nu introduci acțiunea în acest termen, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate – actul redevine executoriu automat.
• 5 zile de la pronunțare este termenul pentru atacarea cu recurs a încheierii de suspendare – fie că ești tu cel nemulțumit de respingerea cererii, fie că autoritatea publică atacă admiterea ei. Este unul dintre cele mai scurte termene din procedura civilă și impune o monitorizare atentă a dosarului.

6. Ce se întâmplă după obținerea suspendării?

6.1. Efecte imediate

Odată dispusă suspendarea, actul administrativ încetează să mai producă efecte juridice – nu mai poate fi pus în executare și nu mai generează obligații pentru cel vizat. Hotărârea de suspendare este executorie de drept, ceea ce înseamnă că produce efecte imediat după pronunțare, fără nicio formalitate suplimentară.

Autoritatea publică este obligată să respecte suspendarea din momentul în care a luat cunoștință de hotărâre. Continuarea executării actului suspendat – fie prin acte de executare directă, fie prin emiterea unui nou act cu același conținut – este ilegală și poate atrage răspunderea disciplinară și patrimonială a funcționarilor responsabili. Mai mult, un nou act administrativ emis cu același conținut ca cel suspendat este suspendat de drept, fără a fi necesară o nouă cerere de suspendare.

În plan practic: lucrările de construcție se opresc, executarea silită se suspendă, autorizația retrasă trebuie restituită. Dacă autoritatea refuză să respecte suspendarea, te poți adresa instanței pentru a obține obligarea ei la executare.

6.2. Când încetează suspendarea?

Suspendarea încetează în trei situații: instanța de fond respinge acțiunea în anulare, instanța de recurs admite recursul împotriva încheierii de suspendare, sau – în cazul art. 14 – nu se introduce acțiunea în anulare în 60 de zile.

Dacă instanța admite acțiunea în anulare, actul administrativ atacat este desființat definitiv și suspendarea devine inutilă.

6.3. Suspendare vs. acțiune în anulare – comparație

7. Întrebări și răspunsuri despre suspendarea actului administrativ