Plângere penală: formulare și depunere plângere la poliție

Cum poți formula o plângere penală? Poate fi formulată o plângere penală împotriva ta? Cum se desfășoară procedura? Află răspunsurile din acest articol.

În sistemul juridic din România, plângerea penală reprezintă un instrument oficial prin care cetățenii pot sesiza autoritățile competente (poliția) despre săvârșirea unor infracțiuni. Aceasta reprezintă primul pas în declanșarea procedurilor de cercetare și urmărire penală, precum și eventuala tragere la răspundere a persoanelor vinovate.

Este esențial ca plângerea penală să fie formulată corect și să respecte regulile procedurale impuse de Codul de procedură penală.

Plângere penală: noțiune, rol și părți implicate.

1. Ce este o plângere penală?

Plângerea penală este o sesizare oficială, formulată de o persoană fizică sau juridică, prin care se aduce la cunoștința organelor de cercetare sau urmărire penală săvârșirea unei posibile infracțiuni împotriva sa. Persoana care face plângerea consideră că a suferit un prejudiciu sau o vătămare ca urmare a faptei reclamate.

Depunerea plângerii penale declanșează procedura în fața organelor de cercetare penală, care au obligația de a înregistra speța și de a soluționa plângerea conform legii.

2. Împotriva cui poate fi formulată o plângere penală?

Plângerea poate fi formulată împotriva oricărei persoane despre care există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune. Nu există restricții privind persoanele împotriva cărora se poate face sesizarea, atât timp cât există indicii care susțin acuzația.

3. Ce se întâmplă dacă a fost formulată o plângere penală împotriva mea?

Autoritățile vor evalua acuzațiile pentru a stabili dacă există indicii suficiente privind comiterea infracțiunii. Dacă nu există probe care să te incrimineze, plângerea nu te va afecta. Dacă plângerea este falsă și depusă cu intenția de a-ți prejudicia drepturile, persoana care a făcut sesizarea poate fi trasă la răspundere penală.

4. Ce este suspectul?

Termenul de suspect este folosit informal pentru persoana considerată posibil responsabilă de o infracțiune, pe baza unor indicii preliminare, fără ca acestea să fie neapărat susținute de probe concrete. Legal, suspectul este persoana despre care există o bănuială rezonabilă că a săvârșit o faptă penală.

5. Ce este inculpatul?

Inculpatul este persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală, bazată pe probe ce susțin că a comis o infracțiune. Este parte în procesul penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată

6. Care este diferența dintre suspect și inculpat?

Diferența ține de stadiul investigației și de terminologia juridică. Suspectul este persoana asupra căreia există indicii, iar inculpatul este acea persoană împotriva căreia există probe concludente care justifică continuarea urmăririi penale.

7. Trebuie să depun personal plângerea penală?

Plângerea penală poate fi depusă:

• Personal, de către persoana vătămată
• Prin reprezentanți: mandatar cu procură specială (notarială) sau împuternicire avocațială

Această flexibilitate facilitează accesul la justiție, chiar dacă reclamantul nu se poate prezenta personal.

8. Devin parte la proces dacă am făcut un denunț / plângere?

Nu. Denunțătorul aduce la cunoștința organelor de urmărire penală comiterea unei infracțiuni care nu a avut consecințe directe asupra sa și, prin urmare, nu devine parte în procesul penal.

Totuși, denunțătorul poate fi citat ca martor, pentru a relata procurorului sau judecătorului despre evenimentele de care a luat cunoștință.

Plângerea penală și alte tipuri de sesizări ale poliției / organelor de urmărire penală

9. Pot face plângere penală dacă nu sunt victima infracțiunii?

Da. Poți sesiza organele de cercetare penală și dacă nu ai fost direct vătămat. Această sesizare poartă denumirea de denunț.

Denunțul este o altă formă oficială de sesizare privind comiterea unei infracțiuni și are reguli similare cu plângerea penală:

• Poate fi formulat în scris sau verbal
• Conține aceleași elemente esențiale

Diferența principală este aceea că denunțul trebuie făcut personal de către persoana care deține informații despre infracțiune (nu poate fi făcut prin mandatar sau reprezentant). Excepție face cazului în care persoana denunțătoare nu are capacitate deplină de exercițiu.

10. Pot face o plângere penală sau depune un denunț anonim?

Poți face o plângere penală sau depune un denunț anonim, însă riști ca acestea să nu fie luate în considerare. Organele de urmărire penală pot decide să se sesizeze din oficiu doar dacă consideră că au informații suficiente privind comiterea unei infracțiuni, dar această acțiune nu este obligatorie în cazul sesizărilor anonime.

11. Este diferită plângerea penală de plângerea prealabilă?

Da, există diferențe importante între plângerea penală (sau denunț) și plângerea prealabilă.

Plângerea prealabilă este o sesizare specifică pentru anumite infracțiuni, unde legea lasă victimei decizia dacă dorește să fie sancționată persoana vinovată.

• Dacă victima dorește sancționarea făptuitorului, depune plângere prealabilă.
• Dacă decide să nu o depună, organele de cercetare nu pot începe urmărirea penală nici din oficiu, nici ca urmare a denunțului unei alte persoane.

Astfel, plângerea prealabilă este o condiție legală pentru pedepsirea anumitor infracțiuni.

În rest, plângerea prealabilă este asemănătoare cu plângerea penală și denunțul din punct de vedere al formei și conținutului, fiind tot o sesizare oficială adresată organelor de urmărire penală.

12. Pentru ce infracțiuni este necesară depunerea unei plângeri prealabile?

Depunerea plângerii prealabile este obligatorie atunci când legea prevede în mod expres această condiție. Aceasta reprezintă o etapă esențială pentru ca organele de cercetare să poată demara urmărirea penală în anumite cauze.

Cele mai cunoscute infracțiuni pentru care este necesară depunerea plângerii prealabile sunt lovirea sau alte violențe, adică fapta de a lovi sau cauza alte prejudicii fizice unei persoane. Conform Recursului în interesul legii (RIL) nr. 11/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în cazurile în care fapta este săvârșită asupra unui membru de familie, iar acțiunea penală a fost declanșată la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, procesul penal poate înceta doar în cazul retragerii plângerii prealabile și nu ca urmare a împăcării părților.

Amenințarea.

Amenințarea reprezintă fapta prin care o persoană, prin orice mijloc, provoacă unei alte persoane o teamă justificată că i se va aduce o vătămare asupra vieții, integrității corporale sau sănătății sale ori a unei rude apropiate.

Hărțuirea.

Hărțuirea constă în urmărirea sau supravegherea în mod repetat, fără drept sau interes legitim, a locuinței, locului de muncă sau altor locuri frecventate de o persoană, generând o stare de teamă acesteia.

Violul.

Violul se referă la raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, prin punerea în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori profitând de această stare.

Violarea domiciliului.

Violarea de domiciliu înseamnă intrarea neautorizată, prin orice mijloace, într-o locuință, încăpere, anexă sau spațiu îngrădit aferent acestora, fără acordul persoanei care le ocupă, sau refuzul de a părăsi aceste locuri la solicitarea proprietarului sau a ocupantului legal.

Distrugerea.

Distrugerea reprezintă fapta de a distruge, degrada sau aduce în stare de neîntrebuințare un bun aparținând altuia, ori de a împiedica luarea măsurilor de conservare sau salvare a acestui bun.

Abandon de familie.

Abandonul de familie este caracterizat prin neîndeplinirea obligațiilor legale de întreținere, precum neplata pensiei alimentare sau nerespectarea altor datorii stabilite față de o persoană, de către cineva care are această responsabilitate legală, de obicei stabilită prin decizie judecătorească.

Nerespectarea măsurilro privind încredințarea minorilor.

Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorilor pedepsește reținerea copilului minor de către un părinte fără consimțământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul conform legii.

Această listă este exemplificativă și există și alte infracțiuni pentru care depunerea plângerii prealabile este obligatorie. Pentru detalii specifice privind o anumită infracțiune, poți completa formularul de contact de pe site-ul nostru.

13. Sunt obligat să depun plângere penală sau denunț dacă am luat cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni?

În principiu, persoanele fizice sau juridice nu au nicio obligație legală de a depune plângere penală sau denunț atunci când află despre o posibilă infracțiune. Sesizarea organelor prin plângere sau denunț este un demers voluntar, motivat de considerente personale ale fiecăruia.

Există însă situații excepționale în care depunerea denunțului sau plângerii penale este obligatorie, acestea fiind prevăzute expres de lege. Obligația apare fie datorită gravității sporite a infracțiunilor, fie pentru anumite categorii profesionale care, prin natura activității lor, trebuie să contribuie la aplicarea corectă a legii și prevenirea infracțiunilor.

Exemple de situații în care depunerea plângerii sau denunțului este obligatorie includ: când ai aflat despre o infracțiune contra vieții sau care a dus la moartea unei persoane, când ai luat cunoștință despre o infracțiune contra siguranței naționale sau dacă ești funcționar public și ai cunoștință despre o infracțiune săvârșită în legătură cu serviciul tău.

14. Pot face plângere penală pentru o infracțiune comisă în afara României?

Da. Dacă plângerea penală este depusă de un cetățean român, străin sau apatrid rezident în România și vizează o infracțiune comisă pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, autoritățile judiciare române sunt obligate să accepte plângerea și să o transmită autorității competente din statul unde a avut loc infracțiunea.

În acest caz, se aplică procedurile de cooperare judiciară în materie penală conform reglementărilor europene.

Plângere penală: depunere la poliție.

15. Unde se depune plângerea penală?

Plângerea penală se poate depune direct la unitatea de poliție din raza teritorială unde s-a săvârșit infracțiunea sau la parchetul de pe lângă judecătoria competentă să judece cauza. Este esențial ca plângerea să fie înregistrată oficial.

Dacă nu cunoști locul exact al comiterii infracțiunii, poți depune plângerea la poliția sau parchetul din raza domiciliului făptuitorului sau la domiciliul tău, dacă nu știi unde locuiește presupusul autor.

De asemenea, plângerea poate fi trimisă prin poștă, curier, e-mail sau pe platforma oficială a Poliției Române, în secțiunea dedicată.

16. Ce se întâmplă dacă depun plângerea penală la un organ necompetent?

Plângerea depusă la un organ sau instanță necompetentă va fi redirecționată din oficiu către organul abilitat să o investigheze. Acest lucru poate prelungi durata procedurii cu timpul necesar redirecționării, însă plângerea nu va fi respinsă doar pentru că a fost depusă greșit.

17. Cum se formulează o plângere penală?

Se recomandă formularea plângerii penale în scris, sub semnătura petentului sau a mandatarului desemnat. Dacă plângerea scrisă lipsește de semnătură, aceasta va fi restituită pentru remediere. În cazul neconformării, plângerea poate fi considerată denunț anonim, iar organele pot decide sesizarea din oficiu.

Plângerea poate fi făcută și verbal în fața organelor de cercetare penală, caz în care se întocmește un proces-verbal ce va fi semnat de persoana care a făcut sesizarea.

18. Ce conținut trebuie să aibă plângerea penală?

Plângerea penală trebuie să cuprindă datele de identificare ale petentului: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul, iar pentru persoanele juridice, denumirea, sediul, codurile de înregistrare, contul bancar și reprezentantul legal.

Descrie fapta reclamată, fără a fi necesară încadrerea juridică exactă – ie, nu trebuie să precizezi ce fel de infracțiune constituie. Indică făptuitorul, dacă îți este cunoscut. Prezintă probele relevante, dacă există.

19. Ce urmează după depunerea plângerii penale?

Organele de poliție sau parchetul vor evalua informațiile primite și vor decide dacă începe urmărirea penală. Aceasta poate include audieri, colectarea de probe și expertize. Dacă plângerea este întemeiată, se poate formula rechizitoriul și cauza va fi trimisă în judecată.

20. Pot formula o plângere penală dacă nu vorbesc limba română?

Da, orice persoană are dreptul să depună plângerea într-o limbă pe care o înțelege. De asemenea, poate solicita ca orice citație să îi fie tradusă în limba sa.

Plângere penală: aspecte diverse.

21. Ce se întâmplă dacă depun o plângere penală falsă sau un denunț fals?

Depunerea unei plângeri penale sau a unui denunț creează consecințe juridice pentru organele de urmărire penală, care vor aloca resurse pentru înregistrarea, procesarea și investigarea sesizării. De asemenea, pot exista consecințe negative pentru persoana indicată drept suspect, mai ales dacă este citată să dea declarații.

Din acest motiv, depunerea unei plângeri penale sau a unui denunț mincinos este sancționată penal. Inducerea în eroare a organelor judiciare este o infracțiune și se pedepsește cu până la 3 ani de închisoare sau amendă, dacă persoana care face sesizarea știe că aceasta este falsă.

22. Ce se întâmplă dacă depun o plângere penală sau un denunț pentru o faptă care nu este infracțiune?

Nu ai obligația să stabilești dacă o faptă este sau nu infracțiune, această decizie aparținând în exclusivitate judecătorilor. Dacă sesizarea ta este făcută cu bună credință, nu vei avea probleme dacă fapta reclamată nu se dovedește a fi infracțiune.

În schimb, dacă depui în mod intenționat o plângere penală falsă sau un denunț mincinos, poți răspunde penal conform prevederilor legale.

23. Care este rolul avocatului în formularea și urmărirea plângerii penale?

Consultarea unui avocat penalist specializat poate crește șansele ca plângerea să fie tratată corect și eficient. Avocatul ajută la redactarea plângerii, la administrarea probelor și reprezintă drepturile clientului pe parcursul procesului penal.